Death Note (paused!)

Light rase in barba.
- Sunt pe punctul de a te acuza de minciuna pentru a primi inca un mar. Si inca unul...si inca unul...Light intredeschise gura si isi linse buzele uscate, apoi continua: Este placut pentru mine sa te vad asa, sa stii. Ma amuzi. Acum nu va mai trebui sa ma duc la circ, te am pe tine...dragul meu Ryuk.
Light inspira si expira relaxat, apoi isi duse o mana inceata dar sigura in ghiozdan si apuca un mar. Mare, rosu...aparent foarte proaspat. Il arunca si marul ateriza langa capul lui Ryuk.


(Near)
Near tresari cand realiza ca ramasese cu propriile fire de par in maini. Le analiza ca si cum ar fi fost cheia spre un caz pe care nu-l primise niciodata, apoi le lasa sa cada incet pe noul sau joc de logica. Era exact la fel ca si cel de dinainte, doar ca in loc de maimute erau niste figurile cu soldatei.
"Probabil ca vrea sa ma invete faptul ca un caz se schimba si in functie de cel care comite crima, chiar daca infractiunile sunt total asemanatoare." se amagi Near.
Incercand sa gaseasca un sens logic in tot ce facea, Near se amagea in cele din urma, dandu-si seama ca era doar un joc pentru copii. Tanjea dupa mai mult. Tanjea...
Deschise mesageria personala. Nu chiar personala, Watari stia ca Near castigase asta pe drept, dar faptul ca se numea personala il impiedica pe Mello sa si-o revendice.
"Doi suspecti..., doi Kira"
Doi Kira. Tamplele lui Near se racira pentru o secunda, apoi isi duse mana in par si incepu sa dezbata subiectul in mintea sa:
"Doi Kira...doi Kira fac cazul sa fie mult mai interesant. Complicat, logic. Poate de aceea ucidea atat de rapid si nu lasa semne. Era intotdeuna celalalt acolo ca sa-l acopere, sa-i stearga urmele. Si viceversa...Dar doi Kira implica duble investigatii, dublu pericol...si poate...doi detectivi..."
Near surase.

Mello intra in camera lui Near si il vazu din nou cu un joc de logica in fata.
-Iarasi joci chestii din alea si astepti un caz particular?
Vazu ca Near era concentrat pe ceva, si acel ceva nu era jocul de logica. Il vedea cu telefonul in mana. Se apropie de el.
-S-a intamplat ceva? il intreba pe Near, care parea prea concentrat pe mesajul ala.

- Orice as face, nu te intereseaza, Mello. Se numeste "corespondenta privata". spuse Near sec, aproape soptit, in timp ce-si dezlipi cu greu ochii de la mesajul pe care abia il scrisese.
Odata cu doi presupusi Kira, riscurile se dubleaza, L. Si odata cu riscuri se dubleaza si capacitatea cu care trebuie sa analizezi totul. De aceea imi ofer mintea si logica cazului Kira.
Apasa pe "Send" si se uita la butonul care arata trimiterea plin de speranta.

Mello era curios. Pentru prima oara vroia sa stie ce facea Near, si de ce era atat de concentrat. Ii smulse telefonul din mana si se uita la mesaje primite. Vazu mesajul de la L si pentru un moment se gandi. Doi Kira... nu stia ce sa zica cand citi si ultima parte a mesajului: "anunta-l si pe Mello".
-Cand naiba aveai sa imi zici?! Dupa ce se termina totul?
Dadu cu pumnul in masa, fara sa isi dea seama. Astepta un raspuns de la prietenul lui.

Telefonul lui Lawliet vibra incet in buzunarul pantaloniilor lui stramti, si privi cu un interes crescand mesajul lui Near.
Vreau ca maine la prima ora a diminetii sa iesi in fata Caminului. Va veni Watari sa te aduca la mine. Nu spune numele tau nimanui, Near Hyung.
Cu toate ca nu o facea des, acum nu-si putu retine un zambet. Aveau o pista sigura, Near i se alatura, si mai avea in fata si o prajitura cu capsuni si frisca. Lucruriile mergeau bine.

Near auzi telefonul vibrand in mainile lui Mello si ingheta. Se ridica cu viteza unei gazele africane si smulse rapid telefonul din mana lui.
Il deschise si vazu mesajul. Simti cu fruntea i se deschide, se racoreste. Nu isi putea da seama daca era real sau era doar un sentiment de la satisfactia pe care tocmai o primise. Scrise repede un nou mesaj, in care mentiona mai multe.
Mello. Voi fi acolo, L. Promit.. In acest mesaj Near ii transmisese lui Lawliet ca Mello il presa. Toate acestea prin intermediul unui simplu nume. Apoi ii raspunse:
- Aveam de gand sa-ti spun, Mello. Strigatele tale ma fac insa sa imi pierd sirul gandurilor. Uite, acum, din nou...din cauza ta nu am fost in stare sa-ti comunic ceea ce mai mult ca sigur ai citit.
Puse telefonul in buzunarul pantalonilor si isi prinse o suvita perfect alba cu mana dreapta, rotind-o pe degete si simtindu-i finetea, in timp ce il privea pe maniosul Mello.

Mello ridica o spranceana.
-Da, desigur ca vroiai sa imi spui, spuse pe un ton ironic.
Dadu cu mana inspre el, dupa care continua:
-Cred ca ajungeam sa aflu de la insusi L. Oricum ce conteaza? Tu esti detectivul in acest caz particular!
Mello dadu ochii peste cap si se intoarse sa plece, cand isi aminti ca trebuie sa ii mai zica ceva:
-Apropo, cunoscandu-l pe L, ar trebui sa ne intalnim undeva sa discutam despre asta. Sau ce? Si asta era o informatie secreta?

Amane Misa trase aer in piept si se apleca dupa o piatra. O arunca in geamul de la etajul doi, sperand sa primeasca un raspuns. Era cu putin inainte de miezul noptii, dar stia ca eroul ei, eroul intregii lumi, nu doarme. Vantul ii infoia rochia scurta de satin negru, facand-o sa tremure ca o varga.
Mai apuca o piatra, de data asta mai mare, si o arunca cu mai multa putere. Apoi, cu sufletul la gura, astepta.

Ryuk auzi sunetele din geam. Il privi pe Raito si se duse langa geam. O vazu pe fata aceea draguta si blonda. Hmm...asta e tipa aia din cauza careia nu mi-a dat Raito merele, isi spuse Ryuk in gand in timp ce o privea pe fata cum tremura de frig. Deschise geamu.
-Cea mai buna idee ar fi sa pleci! striga Ryuk, de parca chiar il auzea.
Dadu din mana inspre ea si se duse din nou langa Raito.
-Raitoo, vezi ca e fata aia misto si blonda afara! Du-te sa vezi ce vrea!

Light auzise pocaniturile pietrelor in geam, si se temu sa nu se sparga geamul.
Se ridica de pe pat si isi lua o haina cat de groasa pe el. Cobora scarile spre usa de la intrare si deschise, iar sub privirile sale era Amane Misa, cu inca cateva pietre in maini, probabil ca pregatite pentru eventualitatea in care el nu ar fi coborat.
Nu era surprins sa o vada, dar totusi, se prefacu socat, doar de...bun simt.
- Amane Misa! exclama Light. Este trecut de miezul noptii! Ce cauti in fata...casei mele?

Misa ridica din umeri, ca si cum ora nu ar fi contat. Si intr-adevar nu conta ; nimic nu parea sa conteze acum, nici timpul, nici spatiul, nici lucrurile care odinioara ar fi facut-o sa taca si sa ramana incuiata in casa.
- Am venit sa te vad, Kira.

Light putea sa jure ca tatal sau era sef de departament in aceasta zona a Japoniei in legatura cu Kira, asa ca puse repede doua degete lungi si albe pe buzele fine ale Misei, tragand-o de mana si indemnand-o sa urce scarile spre camera sa.
Spera doar ca nimeni nu o vazuse, desi era greu de crezut.
Ii deschise usa si o impinse usor inauntru.
Incuie.
- Trebuie sa fi foarte atenta la ceea ce spui, Amane Misa. Kira este probabil cel mai cautat criminal al planetei in acest moment. Nu am vrea sa riscam prindetea lui...spuse, ducand o mana spre sine...asa e?

Misa se apropie mai tare de el si privi incet in ochii lui mari, caprui. Simti cum pamantul ii aluneca de sub picioare si pleca capul, ascultatoare.
- Nu, nu am vrea asta.

Ryuk nu indrazni sa coboare si sa le strice scena celor doi. Incepu sa rada, fara motiv, si isi lua inima in dinti sa coboare dupa ei.
-Raito, Raito, spuse pe un ton dezamagit. Daca ai sti cate greseli faci, cand nu privesti atent in jurul tau.
Dadu din cap dezaprobator si nu mai spuse nimic. Nu astepta in special o reactie anume de la Light, dar stia ca vor purta o discutie in camera.

Light stranse din dinti si in loc de a astepta vorbele Misei, se intoarse cu capul in sus si suiera o amenintare neauzibila.
Se repezi la ghiozdanul de langa birou si scoase doua mere mari si rosii dinauntru, apoi le arunca in colturi diferite ale camerei.
- Sa vedem daca-ti plac merele atat de mult incat sa fii in doua locuri in acelasi timp pentru ele.

La inceput Ryuk nu stiu la care dintre mere sa se uite. Intinse o mana dupa unul, apoi dupa celalalt, dar nu prinse niciunu. Il privi pe Raito frustrat, iar cu privirea goala si pasi marunti, merse sa "culeaga" ambele mere din camera. Il privi urat pe Raito. Musca din primul mar cu putere si il terminase din doua muscaturi. Se uita din nou la Light si ii spuse pe un ton certaret.
-Esti prea ocupat sa faci pe smecheru cu mine..Sti ce? Cred ca ar trebui sa mai traiesti inafara egocentrismului din tine. Uite, de exemplu aceasta fata...Facu o pauza sa isi aduca aminte numele ei..Misa, ti ar fi de mare folos, daca ai sti sa profiti de ea.
Incepu al doilea mar si se intinse pe pat fara sa mai zica nimic.

Light simti cum tamplele i se contracta, pulsandu-i cu putere.
O sclipire in geam de la farurile unei masini ii trecu pana in ochii, care ii ardeau. Ii deschise cat putu de mult si apoi clipi de cateva ori, rapid.
- Cred ca tocmai ai spus cel mai bun lucru din viata ta lunga si searbada de Shinigami. ii replica Light.

Ryuk se uita la Light, dar nu il baga in seama. Isi termina marul si incepu sa se gandeasca la lumea lui.


Mello statea in fata lui Near asteptand un raspuns.
-Deci? Si aceste date sunt un secret? Vrei sa ma scoti din operatiune? Vrei sa faci totul de unul singur?
Vazu ca nu primeste niciun raspuns. Batu cu pumnul in masa si rasturna jocul de logica.
-La naiba, Near! urla la cel mai bun prieten al sau. Spune-mi ceva!
Incerca sa se calmeze, dar nu reusi, si stia ca nu va reusi pana nu primea un raspuns.

Near se uita cu furie in ochi la jocul rasturnat, stiind ca nu mai avusa mult pana sa duca soldateii la barca ce ii va scoate din inchisoare, dar nu arata furia fizic, ci doar o simti. Si Zei, era mult mai rau asa.
- Operatiunea nu te mai include, Mello. Cel putin nu acum. Maine Watari ma va duce la L, ar trebui sa te interesezi daca esti primit si tu. Dar avand in vedere gandirea absolut irationala de care dai dovada, ma indoiesc ca ai putea intelege macar totul asa cum trebuie...logic.

Mello ramase absolut uimit de cuvintele prietenului sau. Se uita in jur si vazu dezastrul pe care il provocase.
-Gandesc mai logic decat tine, si decat insusi L, uneori! Puse accent pe "uneori".
Se aseza pe un scaun incercandsa se relaxeze, dar nu reusi.
-Si oricum, nu ma poti exclude tu singur. Trebuie sa vorbesc cu L, da-mi telefonul tau.
Mello nu astepta permisiunea lui Near, si ii lua telefonul de pe masa. Tasta mesjul: L, Near mi-a spus ca exista posibilitatea sa fiu exclus din operatiune. Este adevarat? Mello. Apasa tasta Send si lasa telefonul pe masa. Incepu sa bata in masa, asteptand un raspuns de la L.

Lawliet inchise si ultima fereastra din calculator, stergand toate datele politiei. Inutil ... atat de inutil! Sorbi incet din ciocolata calda de pe masa si statu cateva clipe intre-o tacere memoriala, ganditor. Apoi, telefonul suna incet.
Ce moment nepotrivit. Cu o grimasa de incruntare, citi mesajul lui ... Melo? Zambi incet, indulgent, si clatina din cap. Incepu sa scrie. Melo-hyung, spune-mi, de cand faceai parte din operatiune? Nu te-as exclude niciodata de undeva, sti bine, dar ancheta asta e altceva. Cap-coada, nu poti face parte din ea. E prea periculos. Stiu ca intelegi si ne vei ierta.
Lawliet stia ca Melo nu va intelege. Stia ca Melo nu-i va "ierta". Melo nu ierta niciodata. Asa ca doar apasa tasta de trimitere cu un zambet ratacit pe buze. "Nu l-am lasat sa fie cu noi, asa ca acum va fi impotriva noastra. Cursa a inceput ... de acum."

Telefonul vibra in mainile lui Mello. Citise mesajul. Nu il prea surprindeau cuvintele nepasatoate ale lui L. Oricum avea sa se implice in investigatie si de data aceasta nu mai avea nevoie de permisiune. Era pe cont propriu. Toata lumea se astepta ca Mello sa o considere un fel de tradare, dar nu o considera asa. Asta a fost decizia. Nu era dezamagit. Era pur si simplu su[arat ca nimeni nu avea destula incredere in el. Se aseza pe un scaun si ridica din umeri. Aranja piesele jocului de logica si il privi pe Near:
-Haide sa jucam. Sunt curios cine o sa aiba mai multa logica de data aceasta.

Amane Misa se aseza cu grija pe patul lui Light, zambindu-i.
- Am vrut sa vad ce mai faci. Mi-a fost dor de tine, Light-kun. Tie nu?
Ochii ei albastri il priveau cu o curiozitate trista.

Light ofta, apoi ii zambi fermecator si se duse spre ghiozdanul sau. Daca am de gand sa o fac sa ma ajute si sa o folosesc, atunci ar fi cazul sa o fac cu cap.
Scoase Carnetul Mortii si il puse pe birou, apoi rupse o mica foaie din el si se indrepta spre Misa, intinzandu-i-o.
- Cred ca iti datorez asta, Amane Misa. spuse Light, apoi ii zambi.

Near se uita la Mello fix, apoi ii spuse replica:
- Tu nu esti Logica, Mello. Tu esti forta si energia vitala, spuse Near, incercand de fapt sa-i spuna ca era un nebun prea energic si ca lovea tot ce era in jurul lui mult prea des.
Nu mai astepta raspunsul lui. Se ridica si se duse in cealalta camera, neuitand totusi sa ia jocul de logica cu el.

Mello ii zambi.
-Poate, Near, dar nu uit sa gandesc, ceea ce se intampla destul de des la tine. Chiar daca ai logica.
Il prinse de mana, si ii lua jocul de logica din mana. Il aseza pe masa si puse piesele la loc. Ridica din umeri.
-Voi juca singur, daca tu nu vrei, dar nu imi lua si singurul lucru pe care il mai am de facut.

Ryuk il privi pe Light. Nu ii venea sa creada ca va fi cunoscut de mai multa lume. Rase.
-Raito, am destui prieteni sa sti. Il prinse de mana, crezand ca asta il va impiedica sa comita o alta nebunie.