Death Note (paused!)

Ryuk il privea pe Light care la inceput lua Caietul Mortii ca pe un joc. Ei bine, da era un joc dar un joc la care pierzi doar o data. Nu mai ai alte vieti.
-Light, nu mai fi asa speriat. Gandeste-te ca faci ceva bun. Populezi lumea mea. Caietul Mortii este un caiet important, da, dar nu trebuie sa exagerezi atat de mult cum o faci tu.
Statu un pic si se gandi la cum ar arata lumea lui cu mai multi soldati si mai multi prizioneri. Pana la urma facem o fapta buna.
-Haide pustiule, intarziem la scoala.

Light inghiti. Lua inca un mar si il arunca in aer.
- Nu trebuie sa mergem...trebuie sa merg.ii spuse Yagami Light, sec, apoi se ridica incet de la birou, isi puse ghiozdanul pe umar si se uita inauntru, neuitand sa puna si Caietul Mortii acolo.
Iesi din camera cu pasi inceti, ca de obicei. Apoi din casa...apoi spre scoala.
Se opri. Rase.
- Cum de acum taci?

Ryuk zbura in spatele lui Light ca de obicei. Ii placea viata asta. Se simtea in sfarit un om in adevaratul sens al cuvantului. Privea lumea din jurul lui si nu ii veni sa creada ca ajunse aici. Il privi pe Light: cauza pentru care este el aici.
-Ma gandeam...daca nu ai fi atins Caietul Mortii nu asi fi fost aici. Iti sunt recunoscator. Altfel e lumea cand o privesti de sus si altfel e cand traiesti in ea.
Ajunsera la scoala si intrara in clasa. Ryuk privi in jur la toti copiii care se asezau la locurile lor. Acum multi ani imi doream sa fi facut si eu scoala. Dar acum cand vad ce inseamna, ma bucur ca am avut norocul sa nu o fac. Profesorul intra in clasa si ora incepu.

Light isi sprijini capul in palma, ca de obicei, si isi indrepta privirea pe geam. Putea fi atent in mai multe locuri, asa ca nu se ingrijora ca ora este inutila. Dar la un moment dat se plictisi.
- Ryuk...sopti el, astfel incat doar Shinigami-ul sa-l auda...daca-l auzea.

Off topic :
Chiar cred ca trebuie sa vedeti asta! ( Mary si Alyce!!! )

Lawliet se lasa pe spate si ofta incet.
- A plecat din camera, nu-i asa, Near Hyung ?
Schita un zambet trist si isi freca tamplele.
- Pacat... . Vorbesc atat de rar cu voi, incat ... . Pur si simplu, ar fi putut sa ramana. Dar oricum ar fi, am de gand s-o fac. Nimeni nu ma va banui ca sunt L. Desigur, nu sunt chiar cel mai normal student, dar asta nu ma face suspect, nu-i asa?
Lawliet trase aer in piept. Niciodata nu mai rostise asa o intrebare ... . "Nu-i asa?". Cuvintele ii pareau otravite. Nu putea sa-l lase pe Kira sa-i faca asta. Nu putea.

Near isi dadu parul pe spate si ofta, apoi ii raspunde lui L cat de calm putu:
- Mello are si el punctul lui de vedere, L. Chiar daca il comunica intr-un mod total neplacut si salbatic, are putina dreptate. Dar nu suficienta cat sa te opreasca sa te infiltrezi in Universitatea la care sa speram ca invata Kira.

L. privi ceasul, hartiile, peretii capitonati. Luminiile incepua sa-i joace in fata ochiilor. Inchise ochii si isi apasa capul in palme.
- Stiu. Trebuie sa plec acum. O sa te tin la curent, sa-ti spun cum merge totul.
Se opri o clipa inainte sa inchida.
- Si, Near ... . Cuvantul format acolo e I-nu-ti-li-ta-te.
Zambi si sterse picaturile de apa de pe tastatura.

Near zambi fara sa vrea cand L ii spusese ce sunt de fapt jocurile lui de logica.
Dar oricat de mult isi dorea sa-i poata spune lui Watari sa le arunce la cel mai apropiat gunoi...nu putea. Nu va putea niciodata. Aceste jocuri se vor transforma treptat in cazuri. Este mult prea important pentru el ca sa poata da cu piciorul in tot.
Se ridica lenes, oftand. Jocul era strans...Mello il stransese cand inca mai vorbeau cu L.
Near se intreba daca are vreun sens sa discute cu Mello despre asta, dar isi dadu seama putin mai tarziu ca nu este loc de o asemenea intrebare. Mello nu discuta. Mello spune ce vrea, cand vrea.
Acest lucru l-a deranjat si-l va deranja intotdeauna pe Near.

L. ii trimise un mesaj lui Watari cu ideea lui, asteptand ca barbatul sa-i urmeze ordinele fara sa-si dea cu parerea.
Se chinui sa inchida ochii, dar nu putea. Nu dormise de cateva zile ... sau chiar mai mult, oricat ar fi fost asta. Nu putea dormi cand un caz nu era terminat ; de obicei, rezista 72 de ore, adica cam cat ii lua sa termine unul. Asta dura de prea mult timp. Incerca sa-si aminteasca jocurile de logica cu Near, certurile cu Mello, clopotele. Clopotele ... . Amintiriile lui erau ca o punga sigilata. Le stia acolo, dar pur si simplu nu putea ajunge la ele.
Unde esti acum, Kira?

Watari stranse din buze cand vazu mesajul lui L, dar nu comenta nimic, stiind ca probabil este cea mai buna si inteligenta decizie. Se obisnuise de acum cativa ani sa-l urmeze orbeste pe Lawliet, asa ca acum nu era timpul pentru indoieli.
Deschise telefonul si apasa pe buton, telefonand pe adresa lui.

- Watari. Ce s-a intamplat?
L. se ridica si incepu sa se plimbe prin camera alba de hotel, intrebandu-se daca sa ceara sau nu o prajitura cu capsuni.

Light isi puse ghiozdanul pe umar si incerca sa uite ca Ryuk ii vedea fiecare miscare. Iesi din scoala si se aseza pe o banca din campus, lasandu-si gandurile sa zboare la Carnetul Mortii. Pana la urma il scoase din ghiozdan si il puse pe genunchi, dar nu il deschise. Nu acum.
De fiecare data cand se uita la el nu putea sa-si mai dezlipeasca ochii de pe coperta aceea neagra ca smoala. Nu putea sa se opreasca din folosit Carnetul Mortii.
Un fosnet il facu sa tresara, apoi vazu o fata apropiindu-se de banca din fata lui, prin frunzele cazute si uscate. Era inalta, blonda, aparent foarte frumoasa. Parea interesanta...prea interesanta.

Ryuk il privea pe Light. Ca de obicei. Ii urmarea fiecare miscare. Asta era destinul lui.
-Ai grija, vine cineva, ii spuse autoritar si ii lua Caietul Mortii de pe genunchi si il puse in ghiozdan. Se incrunta:
-Sa nu mai scoti niciodata Caietul in public. Nu sti niciodata cine il poate vedea sau cine il poate atinge. Crede-ma, sunt destul de popular.

Isi scoate caietul mortii intr-un loc public. Kira, kira, nu stie cat e de periculos? Misa inainta spre el si ii arunca un zambet timid, apoi merse mai departe cu ochii in pamant. El e Kira. Eroul meu ... . El e. Ce tanar e.... . Si cat de chipes. Misa clatina din cap si trase aer in piept. De ce faci asta mereu, Misa Misa?
Inainta cu privirea la picioare, cand ceva o facu sa-si imprastie cartiile pe jos.
- Aish! exclama ea uimita, ridicand ochii in sus. Niste ochii negri o prinsera ca-ntr-o plasa, dar ii dadura drumul imediat.
Lawliet - L .
Misa trase aer in piept. Ochii ei de Shinigami ii vedeau numele si restul timpului pe care-l mai avea de trait. El e L .... . Misa misa, nu trebuia sa vezi asta.
- Aii, nu vrei sa ma ajuti sa le iau de pe jos? spuse ea nervoasa, ridicandu-si mainiile in sus. Baiatul o cantari cu privirea.
- Amane Misa?
- Aiii, cartiile, te rog! continua ea, plecandu-si privirea ingrijorata.
- Sunt un mare fan al tau. De fapt, se intampla chiar sa-ti stiu cateva dintre filme.
Privirea ei se lumina si incepu sa clipeasca, linistindu-se.
- Intr-adevar? Pai, in cazul asta, nu sunt suparata pe tine. Care e preferatul tau?
- Greu de spus... .
Baiatul ridica din umeri si intinse o mana.
- Numele meu e Ryuuzaki.
Oare? Ochii de Shinigami nu mint, Lawliet.
- Eu sunt Misa.
Baiatul zambi intr-un fel ciudat si se apleca s-o ajute cu cartiile.
- Esti noua aici? Si eu la fel, dar am un simt dezvoltat al orientarii. Pot sa te conduc la cursuri, daca vrei.
Misa aproape sari in sus de fericire, si aproba multumita din cap. In timp ce se indreptau spre cladire, evita sa-si intoarca capul spre baiatul de pe banca. Kira al ei. Dar stia ca o privea. Mereu.

Ryuk statea langa Light dar o privea pe Misa cum se indeparta de ei.
- De ce nu puteai sa te duci tu cu ea? Nu vezi ca ea s-a apropiat de noi, de tine ?! Sa stai s-o privesti cum pleaca cu altul, Raito ? Si n-ai sa ghicesti cine e tipul ala. Raito, nu gresesti des, dar cand o faci devine o greseala capitala. Niciodata nu observi ce se intampla in jurul tau. Te gandesti doar la tine.
Ryuk incepu sa rada si mai intoarse odata privirea inspre cei doi, care tocmai intrasera in universitate.

Light rase in barba, fiind sigur ca nimeni altcineva decat Ryuk nu poate vedea gesturile lui.
- Am sa iau contact cu Amane Misa, Ryuk. ii spuse Light, relaxat, in timp ce puse Carnetul Mortii inapoi in ghiozdan, unde era cel mai in siguranta.
Intoarse capul si se uita cum usile se inchideau in urma celor doi, apoi adauga:
- ...doar ca nu acum. Fiind Kira, trebuie sa-mi calculez toate miscarile. Ma astept sa intelegi...

Lawliet se abtinu sa se uite prea intens la fata de langa el. Misa ... . Cat de ciudata era. Ochii ei erau pur si simplu rosii, nu caprui, nu negri, ci rosii ca merele. E fotomodel, nu eleva normala. Lawliet si-ar fi dorit sa stie mai multe despre fotomodele. Si-ar fi dorit sa stie mai multe despre fete in general.

Light se ridica brusc de pe banca si porni spre usile Universitatii. Intra fara nici o grija si incerca sa para un student normal, in primul an. Ii vedea pe Misa si pe acel baiat indreptandu-se spre...
Light se opri brusc, socat de situatia care i se aratase.
Nu-i mai vazu. Trecura dupa un colt, dar ceva era ciudat la ei. Ochii fetei erau rosiatici, ca ai lui Ryuk. Iar baiatul...el avea ceva. Ceva ce nu trebuia sa aiba.
Porni apoi dupa ei, intrebandu-se unde mergeau.

Misa ajunse in fata salii de clasa si observa ca baiatul intra odata cu ea. Catev priviri se intoarsera spre ei, dar din fericire, nimeni nu o recunoscuse in ora de logica. Se aseza in ultima banca si dadu sa-l prinda de mana pe el.
- La ... Ryuuzaki! Nu vrei sa stai cu mine in banca?
Privirea ei era aproape rugatoare, dar degetele nu reusira sa-i apuce camasa. El clipi de cateva ori, ca si cum ea ar fi vorbit alta limba, apoi aproba din cap cu un zambet timid.

Light isi potrivi mai bine ghiozdanul pe umar si intra silentios in ora de logica. Profesorul era in clasa, dar nu parea sa-l deranjeze ca Light intarziase.
Incerca sa nu atraga atentia, si se strecura printre bancile inghesuite, pana in fundul clasei, unde se uita spre coltul de la geam, unde obisnuia el sa stea intotdeuna, indiferent de clasa. Se opri, vazandu-i pe Misa si pe baiatul din curte asezati la masa de cate trei. Trebuia sa gandeasca repede si sa nu atraga suspiciuni. Kira trebuie sa fie atent...iar faptul ca eu sunt Kira ma face sa fiu destul de suspicios...nu eram.... Lua o decizie rapida si se indrepta spre ei, asezandu-se la masa.
- Buna. spuse el, sec si aproape soptit. Eu sunt Light...Yagami Light.

- Aii, Light !
Misa incepu sa aplaude.
- Ce nume frumos, Light!
Lawliet zambi curios si batu cu degetele in masa. Avea nevoie de zahar.
- Yagami, eu sunt Ryuuzaki Hideki.
Ezita sa intinda mana si ezita sa-l priveasca in ochi, dar avu grija sa observe daca si el avea ochii rosii. Deloc. Caprui.
- Light, e un loc liber aici! Poti sa stai, daca vrei!
Misa continua sa aplaude si sa zambeasca, iar Lawliet aproape rase. Poate nu e Kira, dar sigur are succes la fete! Si-ar fi dorit ca Near sa fie acolo.

Light se aseza si isi puse cartile de logica pe masa, incercand sa ignore privirile insistente pe care probabil ca i le aruncau cei doi. Se opri si isi puse ghiozdanul jos, apoi se intoarse spre ei.
Intinse o mana spre Ryuuzaki si ii oferi cel mai prietenos zambet de care era in stare.
- Ma bucur sa te cunosc, Ryuuzaki. Si pe tine M...apoi se opti, dandu-si seama ca de fapt nu trebuia sa ii stie numele.

Misa aproba din cap si intinse o mana perfecta.
- Amane Misa. sopti ea emotionata. Numele meu e Amane Misa. Pot sa-ti vad caietul?
Lawliet n-ar fi fost el daca nu s-ar fi alertat de la asa un cuvant. Intoarse capul curios spre cei doi, iar privirea furioasa si speriata de pe fata lui Yagami ii convingea curiozitatea.

Light simti cum palmele ii transpira, apoi se racesc brusc.
- Ah...Misa..ce nume frumos. Pot sa spun ca sunt un fan, Amane Misa. ii spuse Light calm, apoi ii dadu caietul sau de logica, fara sa ezite.