Death Note (paused!)

Light lasa hartiuta sa cada in mainile albe si lungi ale Misei, apoi rase si se uita la Ryuk, apoi la Misa.
- Amane Misa, el este Ryuk. Shinigami-ul meu.


Near se uita pur si simplu la Mello. Stia ca, atunci cand era nervos, ii lua pana si singurele atributii pe care le avuse vreodata: acelea legate de logica. Near era logica. Near nu putea trai fara sa caute o farama de logica in tot ceea ce se intampla.
- Foarte bine, Mello. ii spuse el fara pic de rautate in glas, desi cateodata si-ar fi dorit sa aiba in glas efectele flegmatice si nepasatoare cu care ii replica Mello fiecare cuvant.
Dar nu le avea. De aceea, Near va ramane intotdeauna...Near.

Amane Misa zambi spre Ryuk, apoi lua mainiile lui Light in ale ei.
- Iar el e Shinigamiul meu, Rem.
Incepu sa chicoteasca incet.

Rem se uita cu plictiseala la Misa, inca nu isi puea imagina dece trebuie Misa sa il placa asa de mult pe el[/i], pe Light, dar de un lucru era totusi sigur,ori unde s-ar duce Misa el o va urma pretutindeni. Asa ca , cu o plictiseala amuzant de eviedenta o lasa pe Misa sa ii duca mana pana la Light , iar atunci a fost obligat sa ii apuce mana si sa se prefaca ca nu era acolo pentru un singur motiv. Amandoi au stat 30 de secunde incredibil de lungi in care pur si simplu sau atintit cu privirea . Misa nu a inteles intelesul privirilor lor , ceea ce ii multumea pe amandoi.
Rem isi scoase mana din stransura lui Light , dar nu inainte sa ii mai arunce o privire ca un avertisment.

Light se uita la Rem si ii zambi obraznic, apoi ii stranse mainile Misei si mai tare si o privi adanc in ochi.
Ochii astia, atat de speciali si folositori..., isi spuse Light, in timp ce o imbratisa pe Misa, apoi se indeparta si ii zambi.
- Cum ti se pare Ryuk?o intreba el, ironic.

Ryuk il privi pe Rem si paru putin surprins. Ii stia pe toti din lumea de dincolo, dar de el nu isi aducea aminte. Mereu se simti un rege al lumii de dincolo, iar de pe stanca lui stia pe toata lumea. Si nici sub alta forma nu isi aduse aminte de el. Arunca o privire spre Light si ridica din umeri nepasator. Se aseza pe pat si fura un mar din ghiozdanul lui Light.
- Deci, Rem, tu de unde zici ca esti? Ca sigur nu esti din lumea de dincolo, pentru ca eu nu te cunosc. Si eu cunosc pe toata lumea.
Incepu sa rada si lua o muscatura din mar.

Amane Misa se ridica de pe pat si se puse in fata lui Rem, incruntandu-se la celalalt Shinigami. Ii scoase limba, furioasa, si apoi zambi.
- Rem e prietenul meu, nu conteaza din ce colt al lumii voastre moarte provine. Daca vei mai vorbi vreodata urat cu el, o sa-l rog sa-ti scrie numele in caiet.
Il saruta pe Rem pe obraz si aplauda fericira.
- Vezi tu, el face tot ce-i zic.

Ryuk se ridica din pat cand auzi vocea copilei. Incepu sa rada si se apropie de ea.
- A, da, face tot ce ii spui? Hei, Rem, Misa a zis sa imi dai un mar.
Ryuk incepu din nou sa rada si luase Death Note-ul din ghiozdanu lui Light.
- Dar daca as l-as scrie eu inainte sa o faca el? Atunci cine ar castiga, pustioaica blonda si fara creier?
Se roti in jurul lui Misa zambind.
- Gandeste inainte sa spui ceva, Amane Misa, ii sopti la ureche pe un ton destul de amenintator.

Misa privi spre Light cu mainile in sold.
- Ai de gand sa-l lasi sa vorbeasca asa cu mine, Raito? Foarte bine. E alegerea ta. Dar nu te astepta ca el sa-ti fie alaturi. Nu e de partea lui Law ... lui L, dar nu tine nici cu tine. Nu te-ar salva. Nu cum as face-o eu, sau cum face Rem pentru mine.
Zambi si se catara pe geam.
- Succes, Kira. Vei avea nevoie.

Ryuk zambi si ii spuse la ureche lui Light.
- Lasa, asa sunt fetele. O sa se intoarca ea.
Arunca Caietul Mortii pe pat, ca si cum ar fi fost un obiect nesemnificativ si fara putere si incepu sa rada cand vazu ca nu avea parte de nicio reactie din partea lui Light.
- Aiiii, Raito, te-au cam afectat venirea si plecarea a acestei fete.

Light privi ca trasnit geamul deschis, cu perdeaua miscandu-se in bataia vantului.
- Contrar a ceea ce pare, Ryuk, am un mare succes la fete. As aprecia sa nu o mai sperii si data urmatoare. Amane Misa e un joc pe care trebuie sa-l castig.
Se duse la birou si deschise Caietul Mortii, ezitand cu pixul deasupra lui.
- Sau as putea s-o ucid chiar acum. Ar fi mult mai usor, desigur. As scapa de toate riscurile ca ea sa faca o mica criza de nebunie si sa denunte cine e Kira in toata lumea. Dar sa castigi un joc usor ...
Se intoarse spre Shinigami si rase.
- ... nu e deloc distractiv.

Ryuk isi pierdu cuvintele pentru cateva momente.
- Dar tu nici macar nu stiu cine este aceasta fata, Raito. Si nici macar nu sti sa joci un joc. Singuru lucru care te face sa intri in vreun joc este ca ai acel caiet blestemat care iti poate aduce victoria in orice moment.
Rase si se uita spre geam.
- Cred ca doamnei Yagami nu ii va place asta.

- Oh, aici gresesti, Ryuk. Eu chiar stiu sa joc un joc.
Se opri ca sa faca semn cu capul spre geam, si ridica o spranceana.
- Doar nu crezi ca se va inchide singur, nu-i asa? In fine. Cum spuneam, ma ranesti. Imi place atat de mult sa ma joc.
Lasa cu grija stiloul jos si puse caietul in serios, apoi se ridica in picioare amenintator.
- Afla cine e Rem, daca nu e un Shinigami obisnuit.

- Nu e un Shinigami obisnuit asta e clar. Nu l-am vazut niciodata in lumea mea. Si in lumea mea sunt un fel de rege. Stiu tot ce misca. Stiu cine pleaca si stiu cine vine. Si e imposibil sa fi vnit dupa ce m-ai chemat tu, deoarece se vede ca are ceva ani de Shinigami.
Se prabusi pe pat.
- O sa ma ocup de asta maine, Raito.

Light il privi lipsit de orice urma de expresie pe Shinigami.
- Fie, Ryuk. Sunt destul de sigur ca daca eram fata ma ascultai mai bine decat o faci acum.

Amane Misa zambi spre Rem si inchise usa de catifea neagra in urma ei. Se aseza pe patul visiniu, si il privi curioasa.
- Macar acum stim ce fel de Shinigami e Ryuk pentru Kira. Unul cu foarte mari pretentii ... si putine datorii.

Ryuk incepu sa rada.
- De asta poti fi sigur, Raito.
Se ridica din pat si isi mai lua un mar din cosul cu fructe.

Mello muta un pion si se dadu batut. Era plictisitor sa joace singur.
- Near, nu mai gandi atat si treci si joaca cu mine. Ai timp cu L sa tot gandesti. Sau, am putea gandi impreuna, dar stai...eu nu mai sunt in operatiune. Scuzele mele, prietene.

Near isi dadu ochii peste cap, dar nu dadu vreun semn ca i-ar fi pasat in afara de asta. Isi roti incet o suvita alba pe deget, cu ochii atintiti in ecranul stralucitor al calculatorului.
- Nu sunt doi Kira ... nu pot fi doi. Nu in acelasi loc, nu in acelasi timp. Coincidenta ar fi ... absurd de mare. Trebuie ca au o legatura : sunt frati, verisori, sau rude de orice fel. Poate sot si sotie, logoditi .... . Nu, exclus. Sigur sunt studenti, am zis, L a zis, dupa orele de atacuri, sunt studenti ... .
Lovi nervos cu palma in masa.
- Nu am nimic! Nu am de unde sa incep, si nici L nu are! E groaznic s-o spun, dar nu are! S-a mutat la cea mai buna universitate din Kanto, dar asta nu inseamna ca acolo sunt cei doi.
Expira prelung, lasand cuvintele sa iasa afara odata cu aerul.
- O sa castige. Simt asta, o sa castige.

Mello isi dadu ochii peste cap.
- Near, nu te mai ambala atata. E un caz important, da, dar nu merita atat de mult. Gandeste-te ca toti infractorii mor, nu e ca si cum ar muri oameni nevinovati. Eu cred ca politia ar trebui sa fie fericiti ca altcineva face treaba in locul lor, nu sa il vaneze.
Incepu sa rada si mai muta o piesa din jocul de logica, de care, evident, nu avea chef fara Near.
- Haide, mai, sigur o sa te contacteze, L..Doi Kira e foarte posibil, Near. Vor doar sa ne mai puna unu pe cap ca sa ne ocupam de el si de adevaratul Kira. Sigur sunt prieteni sau colegi si s-au pus de acord sa ve enerveze pe voi, detectivii.

Near clatina din cap si muta ultimul pion, apoi se ridica in picioare.
- Trebuie sa incerc sa dorm. Maine va veni L sa ma ia, la prima ora, si nu-mi permit sa fiu altcumva decat eficient.
Ofta si se indrepta spre salteaua alba, tare, apoi se intinse cu privirea atintita in tavanul de sticla. Cerul noptii era deasupra lui, incarcat de stele. Iar dincolo, clopotele.

Mello isi dadu ochii peste cap si stranse jocul, punandu-l la locul lui. Merse si isi lua un pahar de apa apoi se indrepta spre camera lui. Arunca o privire spre Near si stiu ca nu mai trebuiesc spuse alte cuvinte inafara de cele care au fost spuse.
Ajuns in camera, se intinse pe salteaua moale si alba.
Nu inteleg de ce nu m-au bagat in operatiune. Mereu am fost noi trei. Si mereu vom fi noi trei, doar ca eu astept momentul in care ei o sa isi dea seama ce greseala fac.
Zambi spre stele si inchise ochii, stiind ca maine va avea o discutie cu L , doar ca nu prin mesaje.

Lawliet intra in limuzina cu parul ciufulit, in niste tenisi fara sireturi in ciuda frigului, si in ceva ce semana a niste pijamale. Si totusi, la acea ora a diminetii, nimeni n-ar fi vazut vreo diferenta.
Sorbi putin din ciocolata calda din fata lui, zambind incet. Mergea sa-l ia pe Near. Avea un drum de facut, informatii de spus ... si cu siguranta o explicatie de dat.
Ah, Melo.

Mello se trezi si el din cauza soarelui care ii batea in fata. Se duse langa fereastra sa vada daca era o limuzina parcata in fata blocului lor. Ridica din umeri si merse sa se imbrace. Isi lua o pereche de blugi pe care o avu la indemana si o camasa crem deschis care se asorta cu parul lui maroniu.
Se duse langa Near si il batu pe umar cu un zambet pe buze.
- Ziua cea mare.