Game of Thrones - South

Robert Baratheon se ridica greoi de pe tron, dupa o dimineata intreaga in care bause vin rosu ca focul si ascultase aproape beat cererile nenorocitilor de tarani.
- Plin de rahati...injura el, cand un junghi ii trecu prin coastele puternice, groaie, dar totusi referindu-se si la persoanele si personalitatile care ii "presarasera" si "indulcisera" ziua Regelui celor 7 Regate.
Un soldat se repezi sa-l ajute, dar Baratheon il impinse cu o incapatanare de bivol in calduri si urla:
- Nu-s olog, imbecilule!
Cobora scarile de langa Tronul de Fier si isi indrepta spatele. O doamna de companie veni cu o tava plina cu struguri si vin. Robert nu refuza. Chiar si un zambet ii inviora fata care-i fusese odata cea mai frumoasa din tot Regatul.
Bau si manca ca un animal, apoi urca scarile greoi si pasi la fel de greoi pe coridorul care ducea spre odaile Regale. Impinse usa odailor sale si se aseza pe scaunul moale si deosebit de mare, captusit cu piele de cerb. Un sul mic de scrisoare era pe masa de langa. Robert il apuca si, de cum vazu sigiliul, stia despre ce e vorba.
"Preamaritului meu Rege, Robert Baratheon, din Stapan peste Cele 7 Regate.
Doresc sa anunt Regele in aceasta scurta scrisoare ca s-au gasit urme de Targaryeni. Daenarys si Viserys Targaryen au fost localizati in Pentos de catre niste mercenari platiti sa iscodeasca. Eu insumi confirm acest lucru, care la inceput fusese doar un zvon. I-am vazut cu ochii mei, si pot spune sigur, Maiestate...sunt Targaryeni.
Suntem pregatiti. Armele sunt pregatite, sabiile ascutite si varfurile sagetilor otravite. Asteptam doar o scrisoare de la Rege.
Umil Servitor, trimis dincolo de mare."
Robert scapa scrisoarea pe jos, dadu capul pe spate si ofta.

Cersei isi stranse mai bine parul auriu in doua cocuri rasucite, ca doua toarte de amfora, si isi lega sireturile rochiei cat de strans ii permiteau degetele. Trebuia sa intre in camera lui, eventual. Macar ca sa verifice daca era inca viu, blestematul. Dupa scandalul pe care-l facuse odata cu lasarea zorilor, probabil se impiedicase in vreun cutit. Halal Rege, Zeii fie buni, Halal Rege!
Isi parasi propriul dormitor, de cativa ani separat cu al lui, si traversa coridorul cu un sentiment de premonitie precoce. Batu incet la usa, asteptand. Si-ar fi dorit sa nu deschida. Sa stea acolo cateva minute, pana ar fi deschis usa si l-ar fi gasit mort pe podea. Si totul ar fi fost atat de simplu ... . Dar nu.

Baratheon auzi usa scartaind si dupa o secunda vazu un fald de rochie fina, scumpa...Cersei.
Cersei Baratheon, sau Lannister. Mai bine Lannister, dupa Robert. Mai bine Lannister...
- Cersei, ce este? Nu ma vezi ca sunt ocupat cu hartoage pana-n gat?o repezi el, inainte sa auda macar ce are de spus. Intotdeauna facea asa...

Il privi fara expresie o clipa, apoi se pregati sa se intoarce. De ce venise? Sa-i vorbeasca, asta desigur. Dar era oare momentul potrivit? Niciodata nu era.
- Iar ai facut scandal, Robert. Maester m-a rugat sa vin sa vad daca esti bine. Evident ca esti, asa ca o sa zambesc ca o idioata si o sa plec.

Roobert Baratheon simtea ciuda si durere in acelasi timp, dar nu o arata decat pe una dintre ele.
- Asa sa faci, Cersei Lannister. Iesi din odaia mea. In aceasta odaie ai renuntat sa mai intri de cand ai refuzat sa mai dormi in acelasi pat cu mine...Regina mea.spuse Regele, taios si pe un ton animat.

- La Casterly Rock nu am fost invatata sa dorm in acelasi pat cu doua curve si o fantoma, Robert Baratheon.

- Nici eu n-am de gand sa dorm in pat cu toata familia ta care se cacateste aur. Iesi!urla el, apoi simti nevoia sa arunce cu ceva, sa distruga ceva, dar nu o facu. Era destul.

Daenerys isi ingropa si mai tare capul in perna calda, cu miros de lamaie. Incerca in zadar sa ignore strigatele slujnicelor :
- Dar, domnita, fratele domniei voastre a dat porunca sa va spalati si sa fiti gata sa-l intalniti pe viitorul dumneavoastra sot inainte de lasarea lunii.
- Nu. sopti ea, dar se chinui sa-si abtina lacrimile si sa se ridice din patul daruit de Magister Ilyrio.
Aburii de la cada din mijloc, plina cu apa fierbinte, incetosau incaperea, dar silueta era destul de clara ca sa o observe. Viserys.

Viserys zambi la vederea trupului dezvoltat al surorii sale. Sanii frumosi, talia subtire...tocmai indeajuns ca sa-i aduca o intreaga armata. Se apropie de ea prin aburii fierbinti si se aseza pe o bancuta aurita, acoperita cu piele fina de iepure.
- Ah, sora mea...spuse el, aparent coplesit. Daenarys, aceasta este o zi cruciala pentru mine, trebuie sa intelegi, ii explica el. O sa am nevoie sa faci tot ceea ce-si doreste viitorul tau sot, o sa vezi ca barbatii Dothraki sunt foarte blanzi cu sotiile lor. Si tu nu o sa fii doar o sotie, o sa fii o Khaleesi. Iar eu, draga sora, o sa fiu ceea ce am fost dintotdeauna. Dragonul.

Dany se infiora sub atingerea fratelui ei, si camera deveni dintr-o data mult mai rece. Dragonul. Poate ca daca va face cum spunea el nu-l va trezi. Poate ... .
- Esti sigur ca sunt blanzi, Viserys? Barbatii Dothraki ? Esti sigur de asta?

Viserys rase. In loc sa incerce sa se faca placuta pentru ei, asta o intereseaza pe ea...
- Da, Dany. Sunt foarte blanzi, am auzit de la Maestru, el insusi a cunoscut o femeie Dothraki. Spunea despre ea ca arata ca si cum ar fi trait in puful cel mai scump. o minti el.

Dany isi musca buza si il ocoli pe Viserys, infiorandu-se la vederea apei fierbinti.
- Ei, daca tu spui ca sunt in regula .... .
Isi retinu lacrimile si pasi pe scara de marmura, tot mai jos si mai jos intr-un vartej de foc. Sange si foc. Si apoi, negru.

Viserys se uita tulburat la sora lui.
- Esti sigura ca nu te pierzi cu firea, Daenarys? Stii, doar unul este Dragonul dintre noi.

Dany clipi si se prince cu mana de marginea de piatra, apoi se intoarse in apa spre Viserys si clatina din cap.
- Nu, nu ma pierd cu firea. Sunt gata sa-l intalnesc, Viserys. Gata sa mergem acasa.
Isi inghiti si restul cuvintelor si se baga sub apa, inecand totul in jurul ei.

Viserys isi vazu sora cum se scufunda, si se gandi ca daca n-avea sa mai iasa de acolo atunci nu aveau sa se mai intoarca acasa.
O lasa totusi, desi impulsul de a o smulge din apa fu extrem de mare. Iesi pe usa aproape alba si o inchise cu blandete, stiind cat il deranja zgomotul pe Magister.

Cand iesi din nou la suprafata, slujnicele deja roiau in jurul ei ca niste albine. Una se oferi sa ii usuce parul ,alta sa ii aduca lenjeria de corp, si alta bijuteriile. Iar cand Dany vazu rochia, pentru o clipa se simti aproape fericita. Niciodata nu mai atinse ceva atat de frumos ; ii era aproape frica, ca si cum matasea ar fi disparut. Lunga, de un sidefiu ce batea inspre mov, era moale si atat de inselatoare. O imbraca fara lenjerie, cum spusese Viserys, si isi prinse in par o diadema argintata.
- Oare o sa-i placa lui Khal Drogo? intreba ea soptit, iar una dintre servitoare zambi.
- Oricui i-ar place, domnita. Sunteti o Printesa.
Dany isi smulse un zambet fals si se indrepta spre iesire. O printesa ... oameni blanzi ... da ... . Sper doar sa fie asa cum trebuia sa fie totul pentru mine, totul ce n-a fost pana acum.

Khal Drogo isi opri calul cu forta in fata intrarii in micutul castel, apoi se dadu jos si se uita la intregul Khalasaar care era in spatele sau.
De abia astepta sa-si vada mireasa, s-o transforme in toate sensurile cuvantului.
Auzi o fosnitura dinspre intrarea acoperita cu ghirlande si matasuri albe. Isi ingusta ochii ca sa vada mai bine.

Doreah se foi in spatele calului alb si plesni nervoasa o musca de sange. Pufni spre Jiqui, avand grija ca nimeni sa nu-i observe indignarea de pe fata, si se apropie de fata smeada.
- Am auzit ca e sange din sangele Dragonului. sopti ea, curioasa.

Khal Drogo se intoarse spre sclava si o tintui cu privirea. I-ar fi placut sa poata sa o faca una cu pamantul pentru ca se legase macar de numele si existenta viitoarei sale mirese. O privi si isi imagian cum o face, sperand ca poate va simti ca si cum ar fi fost adevarat, apoi isi pironi din nou privirea pe intrandul micut, asteptand sa apara o silueta acolo.

Caldura de afara o sufoca pe Daenerys, dar nu mai mult decat o facu privelistea omului din fata ei. Stia ca el era Khalul, era sigura de asta, stia ca el era viitorul ei sot. Si dintr-o data, in toata caldura dogoritoare, incepu sa tremure din incheieturi. Niciodata, barbat sau monstru, nimeni n-o mai speriase cum o facea acela.
- Viserys ... . gasi ea puterea sa sopteasca, strangand mana fratelui ei.
- Viserys, nu vreau sa ma duc acolo. Haide sa ne intoarcem, te rog. Te implor, Viserys, te implor, haide inapoi inauntru.

Viserys o prinse pe Dany de brat si o stranse bine, tragand-o in umbra unde nimeni nu i-ar fi vazut. O stranse atat de tare incat stia ca ii va lasa urme rosietice, insa nu-i pasa. Daca de asta era nevoie pentru un Tron de Dragon, atunci putea s-o dea inzecit.
- Asculta-ma, Dany, si asculta-ma bine.ii spuse el soptit, la o palma distanta fata de chipul ei. Nu-mi pasa ca-ti este frica, esti o fecioara la maritat, este normal si logic. Dar sa nu te prind cu lacrimi in ochi sau oriunde, Daenerys. Nu vrei sa trezesti dragonul, asa este?ii spuse el ultimele cuvinte mieros, slabindu-si stransoarea.

Daenerys scanci incet si isi inabusi lacrimile inca necazute. Scoase un zambet sters.
- Nu. Promit ca am sa fiu cuminte. O printesa. Nu vreau sa trezesc dragonul, te rog. Nu o sa-l trezesc daca stau dreapta si ii zambesc Khalului, nu ?
Se indrepta de spate si isi aranja rochia la decolteu, apoi isi rasfira parul lung pe spate. Tremura, doar ca pe interior, ingrozita mai tare decat fusese vreodata. Putea sa-l priveasca pe barbat si sa spere doar ca el n-o va place, sau sa trezeasca dragonul. Alegea salbaticul, chiar daca fratele ei n-o speriase niciodata asa cum o facea acela.

Viserys zambi satisfacut, asezand bine rochia pe sanii surorii sale.
- Stai dreapta, oricum Zeii stiu ca ai niste sani ca niste nuci. spuse el, apoi ii prinse capul in palme: Asa, nu vei trezi dragonul.



Jaime Lannister isi potrivi pelerina aurita cu Leul Casei Lannister pe umerii puternici, apoi porni pe coridor ca si cum ar fi fost castelul lui de cand se nascuse. Oricum, daca se gandea mai bine, ar fi putut foarte bine sa-i apartina.
Se opri in fata unei usi inalte, duble din lemn pur de mahon, si o impinse fara nici o greutate.
Odaia sa cu vinuri.
Intra si alese un pocal aurit cu blazonul Lannister, punand in el un vin de vara adus chiar din Bravoos.
Il bau, gandindu-se la el stand pe Tronul de Fier si la sora sa.

Cersei lasa paharul de vin peste hartiile ingalbenite si se rasuci spre usa. Aproape recunoscu bataia, dar niciodata nu putea fi prea prudenta.
- Intra. spuse ea, ridicandu-se in picioare.

Dany trase aer in piept si zambi larg. Se apropie de salbatic, incercand sa nu priveasca in ochii lui negri, reci si goi. Dar acestia o trageau inspre ei, inecand-o. Zei, isi dorea atat de mult sa nu lesine. Atat de mult. Furia Dragonului ar fi fost cumplita daca s-ar fi facut de ras.

Jaime intra precaut, apoi ii zambi surorii sale.
- Parca arati prea bine astazi, Cersei. o tachina el in gluma, apoi se aseza pe patul sau si o pironi cu privirea in timp ce se lasa sa alunece.
- Dar ai straluci si mai mult dupa ce te-ai ridica din acest pat...