Game of Thrones - North

Jon stiuse inainte sa-i ridice macar pe un sfert din ei ca nu aveau sa "MISTE!". Nu in acea zi, nu in acel moment - atat trupul lor, si asa deloc solid dupa cateva saptamani la zid, cedase, dar si orgoliul, putinul orgoliul care-l mai aveau acesti fii de tarfe si talhari. Am trecut prin ei ca acul Sansei prin panza, sa sabia lui Robb printre papusile de fan. Ca si cum n-ar fi fost oameni ... ei sau eu. Unul din noi n-au fost pe deplin oameni atunci.
Cand toti barbatii -acum parand deloc mai mult decat niste baiet speriati- fusesera in picioare, Jon se sterse de sange pe maini, isi arunca sabia pe pojghita usoara de gheata si-si dezlega armura in timp ce se indeparta de terenul de antrenament.

OFF: ACUM AM VAZUT SI EU, M AM OPRIT IN MIJLOCUL POSTULUI! ALYCE NORQUIST I'M GONNA FUCKING KILL YOU! SER ALLISTER ERA AL MEU SI L-AI LUAT DE VREO 10 POSTURI TU AI POSTAT CU EL! HAIDE BAI DA-O IN P'A MEA DE TREABA, EU INTELG CA NU TE UITI CE PERSOANJE AI TU, DAR SA NU TE UITI NICI CE AM EU CA SA NU MI LE EI? CE DRACU E ASTA? TINE-TI-L PE ALLISTER, IL IAU PE MORMONT! CLAR SA TI FIE! BASTI! UN CUVANT SA NU AUD CA JUR CA NU MAI POSTEZ LA GOT NORTH CAT TINE LUMEA!

Nu-i lua mult sa simta o privire iscoditoare asupra lui, in timp ce traversa curtea peste care domnea iarna ca sa ajunga la Castelul Negru. Ridica ochii in sus, ca sa vad un card mic de ciori invartindu-se, croncanind ingrozitor. Cu siguranta nu era a lor privire pe care o simtea, si imediat observa la unul dintre balcoane silueta masiva, invesmantata in zale si blanuri. Era usor de recunoscut, chiar si pentru Jon. Sau poate mai ales pentru Jon. Mormont, Comandatul Rondului, il privea - iscoditor ? Cu dispret? Furios ? Era greu de zis, la asa un om. Parea ca toate sentimentele se amesteca intr-unul, si acela se topeste in gheata zidului si in otelul sabiei lui. Jon se intreba daca vazuse scena de la antrenamente, si mai presus de toate, se intreba ce-ar fi crezut daca ar fi vazut-o.
Isi continua drumul, simtind acea pereche de ochi de fier in spatele lui, si cand isi intoarse capul, chiar inainte sa intre in castel, i se paru ca-l vede pe al 998-lea Comandat al Zidului zambind usor.

Ser Allister se incrunta, apoi ofta si striga, cu ultimele puteri:
- Plecati, sa nu va vad, lepre ordinare bune de nimic! Daca ne ataca salbaticii o sa va poarte pieile nenorocite a doua zi! Valea!
Apoi Ser pleca, cu umerii lasati, si odata ce intra in marea sala de mese, mirosul de vin fierbinte ii inunda narile inghetate, facandu-l sa lacrimeze.
Se duse la masa si in fata i se puse o cana cu vin.
In timp ce sorbea, se gandi cum il provocase Snow.
Nu o sa mai las niciodata un putoi sa ma provoace. Si daca o va face, am sa-i tai beregata de bastard.
Off.: I'm sorry, Katya Anjoux.

off: Dude nu te inteleg de ce ii faci pe toti sentimentali, chiar si pe unii care n-au nici o tangenta cu sentimentalul. Nu sunt genul care sa critice si ador cum scri la GoT dar nu mai fa asa. Asa ca editeaza naibii si nu mai fa asa pe viitor, sau jur pe penele mele ca ti-l iau si pe Allister si pe Mormont.
Si da, sunt dictatoare.
Off (2) : Uuu, genial genial. Me likes, me likes.

Darren isi uda inca odata bandajul in apa inrosita de sange, care-ar fi trebuit sa fie fierbinte, nu doar o mocirla cladulta. Isi sterse rana de la tampla, din care inca -chiar si dupa un ceas- nu inceta sa curga sangele, si stranse din dinti. E nebun. Zeii fie buni, e un dement, o biata faptura cu mintile ratacite. Isi inclesta involuntar pumnul de durere cand bandajul apasa din nou taietura. Da, dar lupta al naibii de bine. Daca toti se antreneaza asa in Nord, nu regret ca n-am apucat sa-l vad inainte sa fiu trimis la Zid.
Amintirea trimiterii lui la Rondul de Noapte inca ii aduce gust de fiere in gura, si se cutremura doar la gandul ca ar putea s-o pateasca din nou. Barbatii astia erau aici de zeci de ani, pesemne, poate nu avusera ... .
Nu. Nu putea sa se gandeasca la asta. Isi jurase ca nu avea sa se gandeasca la asta mai mult decat la orice alta intamplare nefericita din trecutul lui. Caci, Cei Sapte fiindu-i martori, avusese destule.
Isi roti ochii in jur, in camera lui Maester Aemon, si apoi se privi in oglinda. Parul lui lung si blond crestea, parca de-al naibii, mai mult pe zi ce trecea, dar inca nu-l lasa inima sa-i dea voie lui Noyle sa i-l taie. Era singura amintire -subtire,intr-adevar- a ceea ce fusese candva, si chiar mai mult : a ceea ce ar fi putut sa fie.

Benjen Stark isi salta tunica de pe corp si se scufunda in cada cu apa fierbinte din sala comuna de baie. Nimeni nu mai era acolo, dar nu avea oricum chef sa afle lucruri despre Jon pe care le stia deja.
De la ajutorul de bucatar aflase ca ii zburase lui Darren capul de pe umeri si apoi baiatul se transformase intr-o mortaciune de dupa Zid. Ben Stark rasese cu pofta la idiotenia asta.
Donal Noye il laudase pe Snow pentru maiestria cu care lupta cu sabia si scutul. Din privirea lui Ser Allister intelese indeajuns incat sa stie ca nu-l inghite pe nepotul sau iar de la ceilalti intelesese ca Snow ar putea sa le dea lectii mai bune novocilor decat insusi Allister.
Usa scartai si un barbat bine facut, lat in umeri, scund, dar musculos, intra in sala de baie.
Vorbeam de lup si lupu-i la usa. gandi Ben Stark, aproape cu voce tare.
Ser Allister ii arunca o privire dusmanoasa, la fel ca tuturor celorlalti, si se opri langa cea mai indepartata cada de cea a lui Ben. Exact cum facea de obicei, cand nu isi cauta propriul interes sau nu putea smulge ceva de la persoana de langa.
Benjen rase in barba cand corpul zbarcit al lui Allister iesi de sub mantie si se cufunda in apa fierbinte.
O nevastuica de om....
- Ce crezi despre Jon Snow, nepotul meu, Ser? il provoca Benjen, cu un zambet siret pe buze.
Allister mormai ceva, aparent deranjat, apoi raspunse:
- Un netrebnic ca toti ceilalti. Vroiai sa fie altceva?
- Este altceva. ii rase Stark in fata.
- Nu o prea arata. ii raspunse Allister la provocare.
- Ca orice fiu de lord, isi arata calitatile cui merita.
- Ca orice bastard de lord, vrei sa zici...
- Bastard, fiu, rege ori cersetor, tot e mai bun decat unul ca tine...ser.
Allister horcai, si Ben Stark isi dadu seama ca acela vroia sa fie un ras batjocoritor.
Nimic nu-i iese cum trebuie omului acestuia.
- Si spune-mi, Stark. A fost alungat de acasa sau a fugit din cauza...din cauza felului sau de a fi?
- Ce fel de a fi?
- Bastard.
- A fi bastard e un fapt, Allister. Nu un fel de a fi. il lua tare Benjen.
- De unde provin eu...
- Nu ma intereseaza de unde provii tu. Serveste-ti rahaturile altuia, nu mie, Allister. spuse Benjen, invelindu-se intr-o mantie si iesind din sala. Inainte sa inchida usa, se intoarse si zambi batjocoritor, apoi iesi si se indrepta spre chilia sa.

Vai sis deci nu cred ca am mai ras asa de tare de la o poza cu Jared Padalecki tanar. Tu cica: terra post cu benjen si allister. Eu: Nu-i fa gay, te rog, nu si pe astia! Tu:Nu,nu-s gay, doar citeste. Unde are loc postul? Intr-o cada de baie! Fac pe mine de ras, sis, help me out here. Imi cumpar Pampers Active daca mai faci de-astea. By the way, foarte bun postul. Foarte bun indeed.

Robb incercase din rasputeri sa nu ramana singur cu Tyenne -la fel cum incercase sa nu-i retina numele- dar Sansa insistase ca o nebuna sa-i arate broderiile ei fetei dolofane a lui Manderly, si el nu avu ce face in fata rahaturilor femeiesti, asa ca se vazu in Padurea Zeilor, cu Tyenne la doar cativa pasi de el.
Ingenunche cu spatele la ea, cu mainile impreunate, incercand sa-si piarda privirea si mintea prin frunzele rosii ale Copacului Inimii, cand simti o pereche de ochi in spate. Nu era nevoie sa se intoarca ca sa stie ca Tyenne era chiar in spatele lui, in picioare.
- Robb Stark de Winterfell. spuse ea incet, din respect pentru Vechii Zei.
- Robert. raspunse el, constient ca era un subiect stupid de vorba. Si mai stupid era ca nu se intoarse cu fata spre ea, sa fie macar politicos.
- Ca pe Rege. replica Tyenne, asezandu-se langa el pe genunchi, astfel incat rochia nu i se rasfira cuminte in jur. Sireturile rochiei ii erau stranse prea tare, si pieptul i se vedea chiar si de dupa blana de foca. Se trase mai aproape de Robb, care inca nu indraznea sa se miste, privind spre lemnul de os alb al Copacului Inimii. Putea sa-i simta caldura corpului aproape de bratul lui. Isi inclesta maxilarul, nervos.
- Tyenne, ma rog. spuse el asta, dar de indata ce rosti numele, orice zid dintre ei disparuse. Ar fi vrut sa-i spuna numele din nou. De fapt, sa i-l sopteasca ... "Ce fac?"
Nu-si dadu seama cand mainile lui se afundara in zapada si el se aseza langa ea, cu privirea spre lacurile fierbinti din fata lor. Nu-si dadu seama nici cand degetele ei ii atinsera piciorul, la inceput pe genunchi, apoi urcand mai sus pe coapsa.
Ochii ei migdalati, de-un verde-maroniu ii intalnira pe cei a lui Robb, si zambi incet atunci cand mana ei se opri la cativa centimetri de barbatia lui.
El o opri cu o smucitura ferma, iar uimirea fu oglindita doar pret de-o clipa de chipul ei frumos. Ea ridica din umeri si-si dadu jos blana de foca ce-o purtase in jurul umerilor, ramanand doar intr-o rochie cu maneci stramte din care tasnea afara jumatat de piept. "Cei Sapte sa ma ajute" gandi Robb, fara sa-si dea seama ca nici macar nu credea in Zeii Noi. Madularul lui apasa atat de tare prin pantaloni, incat ajunse de-a dreptul o durere.
Nu-si putea lua ochii de acolo, iar ea probabil ca stia asta ; isi dadu parul intunecat pe spate si se aseza mai bine in zapada, ca si cum deasupra lor ar fi fost soare. Decolteul ei parea si mai mare, asa. "Sapte .... "
Robb se ridica dintr-o data, indepartandu-se de Tyenne, invartindu-se in cerc ca un lup incoltit. "Sansa, hai odata, fir-ar sa fie de blestemate de broderii. Nu am incredere in mine. Hai, grabeste-te, arde-ti-ar atele sa-ti arda de copila neroada!"
Cand, dupa cateva clipe, se uita din nou in acea directie, ea era asezata pe zapada alba, cu ochii inchisi si adapostita de coroana de frunze rosii. Insa numai sfanta nu arata. I se paru un vis cand Tyenne se ridica si incepu sa-si deschieie rochia fara ca macar sa se uite la el, cu privirea atintita spre lacurile calde, parand sa vada daca erau destul de bune pentru o baie. "Nu" gandi Robb cu disperare."Asta nu".
- Opreste-te! zise, poate putin cam tare. O fulgera cu privirea, si se infurie si mai tare cand de sub parul negru se ridicara doi ochi ce se prefaceau nevinovati, fixandu-l intrebator.
- Chiar crezi ca sunt facut din piatra, femeie?! intreba el, lovindu-si neputincios piciorul. In urmatoarea clipa era fata in fata cu ea, privind spre buzele ei crapate, numai bune de sarutat. Tyenne se ridica incet, doar putin, si ii puse o mana in par, tragandu-l usor spre ea. Il saruta in secunda urmatoare, iar Robb, fara sa se gandeasca, ii raspunse la fel. "Mostenitor al Winterfellului, pe naiba" gandi el in timp ce ii lasa mainile sa-l dezbrace de haina si de camasa, jucandu-se cu siretul pantalonilor. Icni fara sa vrea atunci cand degetele ei ii atinsera madularul deja tare ca piatra.
Ea il impinse glumeata pe jos, in zapada, si el rase incet. Era rece, dar nu-i pasa. Se aseza oricum, sprijinit in coate, cu capul dat pe spate si ochii intredeschisi. Fu surprins sa o vada pe Tyenne alunecand intre picioarele lui, arcuindu-si fesele in timp ce isi punea buzele acolo unde cu cateva clipe in urma avuse degetele.
"Mostenitor al Winterfellului pe naiba" gandi Robb din nou, privind-o in ochi in timp ce facea ... ceea ce facea. "Nu pot nici macar sa stau langa o fata frumoasa, de familie buna, pe care nu am voie sa o ating si sa ma abtin sa nu ajung sa fac ...
- Asta. gemu el tare, prea tare, lasandu-si capul in zapada de vara tarzie de sub Copacul Zeilor.

Theon Greyjoy se ridica din maldarul de blanuri, cu madularul inca intarit.
- Va trebui sa pleci, Kyra. sopti el, in timp ce-si incheia o noua pereche de pantaloni.
Fata nu facu altceva decat sa se cuibareasca si mai adanc in blanuri.
Zei...
Nu era destul ca nu vazuse fata Kyrei nici macar o secunda, acum mai trebuia sa stea acolo intre blanuri, parca impiedicandu-l sa o goneasca.
- Pleaca, acum! spuse el scurt si ferm, apoi isi incheie camasa si isi turna o cupa cu vin tare.
Fata isi stranse hainele la piept si iesi goala pe coridor.
Nu trebuia sa-i dau atata vin.gandi Theon, apoi incepu sa rada zgomotos, de unul singur.
Oare Sansa va dori sa ma vada? Oare ii va face placere? Oare va spune: Theon, cat de frumos arati astazi?se amagi Greyjoy, apoi isi aminti ca orice fata nobila se purta asa.
- Blestemate fie septele!striga el, pe jumatate beat, apoi dadu pe gat cupa.
Nu dura mult pana o umplu pe a doua.
Dar ea... . Fusese atat de frumoasa. Il atinsese acolo, iar el o sarutase pe gatu-i moale si o patrunse tandru, apoi...
Theon clatina din cap.
Aceea era Kyra, Theon Greyjoy. Lady Sansa nu ar face asta. Nu cu unul ca tine.ii spuse o voce interioara, cruda ca o halca de carne insangerata si rece ca o aratare de dupa Zid.

Vai sis ce epic e postul, epic, trist, funny, all in one. And it made me horny as hell. Thanks a lot.
Sansa o lasa pe Wyla sa admire atele broderiei, minunadu-se cat frumoase si colorate erau. "Probabil Portul Alb nu e la fel de bogat cum am crezut eu" gandi ea, nesigura. Se pierdu in ganduri, privind crestele muntilor ce se vedeau din camera ei calda, cand isi dadu seama ca fata ii vorbea.
- Lady Sansa ... . incepu Wyla, rosind in obrajii ei rotofei si plecandu-si privirea.
Iar ea poate nu stia multe, dar stia un lucru ; cand o fata rosea asa, era vorba despre un baiat.
- Fratele dumnitale, Robb, e foarte ... . Fata se opri din nou, coborandu-si privirea in pamant. Sa nu credeti ca sunt vreo fata usoara, va rog, dar am auzit si eu ... zvonuri.
Sansa zambi curioasa, devenind atenta.
- Zvonuri ? intreba aceasta, trecandu-si degetele prin parul aramiu. Ce zvonuri?
- Tatal dumneavoastra, Lordul, cauta o alianta cu marea, cu porturile. Si care altul ar fi mai potrivit decat Portul Alb? Se spune ca o sa fie o casatorie, iar cum fratii mei sunt prea mari pentru domnia ta, probabil se va savarsi intre mine si fratele dumneavoastra, Robb.
"Niciodata". Sansa zambi si o felicita, sarutand-o pe obrajii rosii. "Nici intr-o mie de veacuri, nici daca Brandon Cuceritorul intra in camera asta pe un cal de foc, fratele meu nu se va apropia de tine mai mult de-o lungime de bat."
- Atunci vom fi surori, inseamna! Ce grozav, Wyla!
Sansa nu se prefacea acum; o simpatiza pe fata cu obrajii rosii si barbie dubla din fata ei, chiar daca n-o intelegea intru totul.
- Aici, in Winterfell, avem cativa baieti foarte chipesi, Wyla. Ar trebui sa-l cunosti pe pupilul tatalui meu. Haide, iti promit ca nu o sa ne certe nimeni ; toti cred ca acum brodam sau citim balade. E amuzant de cele mai multe ori, daca e intr-o dispozitie buna.
Fata rotofeie parea ca ezita; era evident ca nu crescuse cu libertatea Sansei de a vorbi cu baietii, dar intr-un final, aproba. Sansa o trase dupa ea pe coridor, si-si netezi rochia lunga in timp ce batea la usa lui Theon.

Theon dadu pe gat ultima cupa cu vin, ultimul strop pe care-l putea scurge cineva din acea carafa, acum goala ca si Kyra, in urma cu cateva sferturi de ora.
Luam-ar Ceilalti.injura mostenitorul Insulelor de Fier. Daca e Jory, deja imi vad capul pe ziduri sau basicile de pe degete, facute de sabia aia boanta a lui. Dar daca e lordul Eddard...Daca e Catelyn...Robb...Bran...
Theon se ridica, isi aranja camasa si incerca sa ascunda petele de vin tare si acrisor de pe masuta din lemn alb, de copac al inimii.
Se agata de clanta si afisa un zambet.
Arya...Rickon...Mikken...
Deschise usa.
- Sansa...spuse el.
Apoi si-a desfacut picioarele si m-a primit in ea...i-am sarutat gatul palid si fin...sanii...
Scutura din cap, ca si cum ar fi vrut sa uite.
- Lady Sansa, vreau sa spun. Si micuta ei prietena...?incerca Theon Greyjoy sa fie amabil, dar stia ca tot ce facea era ridicol.
Cand ea e de fata, eu insumi nu sunt decat un bufon.

- Ea e Wyla, Theon. Wyla Manderly de Portul Alb.
Sansa nu mentiona ca pupilul ii datora o plecaciune, desi familia Manderly luptase impotriva Greyjoyiilor la Rebeliune, deci castigase mai multa onoare decat el. Nu mentiona, pentru ca nu-i placea sa-l umileasca; nu era deloc dragut cand era furios, si mereu se refugia in vin.
- Ea ... ea e cu mine ca sa brodam, sti tu, asa ca as prefera sa nu spui cuiva ca te-am vizitat. Vroiam doar sa va fac cunostiinta.
"Vroiam sa ma laud cu faptul ca eu am doi baieti chipesi in familie, iar ea niciunul, dar as parea fatarnica daca ti-as spune asta".
- Robb a plecat cu insotitoarea ei - Tyna, parca? Sau Tyne? Orisice, a plecat cu ea, nu pricep de ce. O fi cunoscut-o dinainte?
Se uita intrebator la Theon, dar in acelasi timp privi sugestiv spre usa din spatele pupilului- ar fi fost politicos sa le si pofteasca inauntru.

Arya alerga cu Nymeria atat de repede, incat nu-si mai simtea partea stanga a corpului, si cand respira era ca si cum o mie de pumnale i s-ar fi infips in piept. Cand se opri, intr-un final, se prabusi in genunchi ca un sac de seu, nestiind daca grimasa de pe buzele ei era un hohot de ras sau un rictus. Isi ingropa capul in palme, cu parul ud de transpiratie, si mangaie cu forta blana incalcita a lupului. "Sapte Iaduri, sapte iaduri!" exclama ea in gand, razand."L-am vazut", gandi din nou, ducandu-si o mana la gura de surprindere si rusine. "I-am vazut facand ... ." Nu stia exact ce fusese; nu avea indrazneala sa intrebe pe cineva, dar si daca ar fi avut, tot nu l-ar fi dat in vileag pe Robb. "Daca Jon ar fi fost aici..."
Gandul ii smulse hohotele de ras de pe buze. Intradevar, daca Jon ar fi fost acolo, ar fi fugit la el, prabusindu-se in bratele lui, gafaind si chicotind, nu pe pavajul din spatele septului de la Winterfell. Clatina din cap, incercand sa se dezcotoreasca de asta, de tristetea goala pe care o lasase in urma fratele ei. Desi-l simtise si inca il simtea singurul ei Stark, singura ei ruda, ii era drag si de Robb - nu ar fi spus nimanui cum iesea pieptul femeii din rochia stransa, ajutat si de mana lui Robb, sau cum degetele ei erau infasurate pe ...
"Sapte Iaduri, cat de amuzant arata!" Isi musca buza si incepu din nou sa rada, lovind incet pamantul cu palma. Se potoli sub privirea rabdatoare, curioasa, a lupului, si ochii i se pierdura in zare, simtind caldura lui Nymeria langa ea. Nu stia daca privea spre Zid, dar daca o facea, spera ca Jon sa o vada si sa-i auda zambetele.

Theon cerceta fata grasuta din cap pana in picioare si, in culmea ametelii si a stupiditatii, ii scapa un hohot de ras.
Luam-ar Ceilalti! Luam-ar Ceilalti! Luam-ar Ceilalti! Iar m-am facut de rahat cu Sansa de fata.
- Ma scuzi, doamna mea, spuse el, inca amuzat la culme.
Apoi se uita spre Sansa si spuse, cu un zambet ironic pe buze:
- Sunt sigur ca Robb are lucruri mai importante de facut cu aceasta Tyna...Tyana... conteaza?
Ii saruta manuta grasuta a fetei si apoi cea superba, fina si lunga a Sansei, neasteptand nici o reactie de la cele doua cu privinta la ce spusese.
- Oh...iertati-mi nepolitetea. M-ati prins nepregatit pentru niste oaspeti atat de...grasi, grasi, grasi...insemnati. Va rog, domnitele mele, intrati. spuse Theon Greyjoy cu specifica-i politete falsa, in timp ce intindea mana si tinea usa pentru cele doua fete.
Pentru Sansa.
Cand se uita la Sansa tot ce simti era...
Dar cand se uita la fata Manderly, nu mai avu mult pana sa faca un pariu cu sine insusi daca va intra pe usa sau nu.

Sansa intra impreuna cu Wyla, si astepta pana ce privirile fetei fura atrase de un tablou vechi, ca sa se apropie de Theon si sa sopteasca cat de incet putea:
- Sa inteleg, dupa privirea ta, ca nu are rost sa-i propun tatalui meu, Lordul, sa consimta sa te insori cu ea? Ai putea deveni Lord, ai scapa de statutul de ostatic si ai stapanai proprietati uriase.
Sansa nu stia mai multa politica decat lupul ei, Lady, care statea incuiat in camera deasupra unei tavi de carne fiarta, insa stia sa repete ceea ce auzea. Si motivele erau intocmai astea; totusi, se indoia ca Theon ar fi acceptat. Uneori i se paruse ca Theon e partea din fratele ei care face mereu doar ce vrea, fara sa se uite inainte sau inapoi. Iar pana si o fata prostuta ca ea stia ca asta nu era, sub nici o forma, un lucru bun.

Theon se apropie de urechea micuta si delicata a Sansei, si, inainte sa vorbeasca, inspira parfumul ei dulce, dar se prefacu doar ca-si trage suflul.
- Nici in Cele 7 Iaduri. spuse el, cat putu de dulce, apoi abia rezista tentatiei de a pune o mana pe talia ei si de a o trage mai aproape...
Doar o mai facuse, nu?
Nu, prostule. Kyra...Era Kyra.
- Deci, Lady Wyla, te atrage acel tablou? o intreba el pe grasuta, apoi se bucura ca nu facuse pariul.
Zei...ma speriu de ceea ce-as putea pierde la un pariu la care eu arunc zarurile.

Sansa vazu cum obrajii Wylei devin mai rosii decat crezuse vreodata posibil, si isi pleca privirea. Theon o stanjenea pana si pe ea, daramite pe o copila natanga si dolofana. Indreptandu-si tinuta, Sansa se apropie de el si il ciupi incet de brat, privindu-l mustrator.
"Fi dragut cu ea, Theon." gandi fata, in timp ce asculta cum Wyla se balabaia laudand tabloul.

Robb isi incheie si ultimul siret al pantalonilor, privind spre fata goala intinsa pe zapada. Ochii ei il priveau, la randu-i.
- Nu esti prea vorbareata, vad. spuse el, tragandu-si camasa visinie peste cap.
Tyene zambi tainic, lucru care-l irita - de ce majoritatea femeilor frumoase se purtau de parca aveau vreun secret vrajitoresc? Ii arunca mantia, privind-o cu nepasare - nu-i mai trezea nici o dorinta acum. Nu ar fi trebuit sa fie indragostit, visator, plin de speranta? Se simtea mai degraba odihnit, ca dupa o provocare reusita. Ca si cum ar fi demonstrat ceva.
- Acopera-te cu asta. ii zise el poruncitor, apoi privi in spate spre turnurile Winterfellului. Cred ca o sa gasesti drumul singura spre castel, nu-i asa?
Cand nu primi niciun raspuns, se scutura odata de scame si incepu sa se indeparteze. Insa se opri.
- Si daca spun cuiva, Lordule? veni intrebarea ei, rostita exact la timp.
Robb stia ca ar fi trebui sa fie o problema reala, poate sa o imbuneze cu un cadou sau cu o vorba frumoasa. Stia -pana si el- ca nu putea sa se poarte ca si cu o tarfa, nu daca vroia sa aiba viata usoara. Insa nu-i pasa - era cuprins de-un sentiment de putere absurda, asa ca doar ridica din umeri nepasator.
- Daca spui cuiva, banuiesc ca Wyla Manderly va avea cu o slujnica mai putin.

Theon pasi spre fata tipar Manderly si ii puse o mana pe umar, aproape protectiv, daca nu stateai sa te uiti la privirea pupilului lui Ned Stark cu atentia cuvenita.
- Pot sa ti-l ofer, daca vrei. ii sopti Greyjoy la ureche, sperand ca Sansa nu isi daduse seama de intrebarea intepatoare si cu doua taisuri.
Se uita sugestiv la Wyla Manderly si se indeparta putin, dar mana lui ramase pe umarul ei.
Cand nu ai cu cine sa fac pariuri, atunci te autoprovoci.isi sugera Mostenitorul Insulelor de Fier.
Deflorarea lui Wyla Manderly putea fi dureroasa si pentru ea, dar si pentru el. De ce?l-ar fi intrebat odata o voce inteleapta.
Theon zambi, ca pentru el. De ce nu?

Sansa se trezi ca strange din buze si clipeste nervoasa. "Nu atat de dragut. Sunt si eu aici, pana la urma." gandi ea, dupa care isi roti privirea prin camera lui Theon. Paturile erau ravasite ca si cum cineva s-ar fi luptat in pat ... sau altceva. "Oh, Sapte Iaduri". Rosi fara sa vrea, si pleca ochii in pamant, sperand ca Theon sa nu observe. Insa ochii lui erau inca fixati pe fata Manderly. "Cine m-a pus sa le fac cunostiinta?"

Catelyn tranti usa dormitorului lor, auzind doar pe jumatate sunetul lemnului vechi lovit de piatra. "Sa-i spun? Zei, daca am intrat asa, trebuie sa-i spun." Isi musca buza si-si franse mainile in poala ca sa le opreasca tremuratul. "Ce-i va face? E doar un baiat, doar un copil. Oare ce-i va face, Cei Sapte sa m-ajute?!" Isi intinse rochia ca si cum asta ar fi ajutat la ceva, si isi retinu lacrimile de frica. Evitandu-i privirea, incepu.
- Ned ... .

Ned Stark isi atinti privirile asupra sotiei sale. Era foarte frumoasa, aproape ca in ziua cand o vazuse pentru prima oara, la Riverrun, asteptand pe meterezele castelului, cu un baiat sfrijit alaturi si o fata grasuta si timida in apropiere.
- Catelyn.
Lord Stark se ridica si se indrepta spre sotia sa.
- Este ceva in neregula? Te-a facut ceva nefericita?

Theon zambi din nou, apoi se uita la Sansa.
- ...tabloul. Vrei sa-ti ofer tabloul? intreba Theon, uitandu-se chioras in directia Sansei Stark.
Zei, ce frumoasa poate sa fie...

- Ned, e vorba despre ...
Se opri ca sa se gandeasca cum s-o spuna. Se pomeni ca-si pune o mana pe umarul lui si isi feri privirea.
- Copii sunt bine, dar Robb ... . Robb e ... . Batrana Nan mi-a spus ca l-a vazut in Gradina Zeilor si era cu ...
"Cei Sapte sa-mi dea cuvinte."
- ... era impreuna cu doamna de companie a fetei Manderly.
" Asta e. Am spus-o. Orice va urma va fi si vina mea."

Sansa isi roti pe deget o suvita de par aramiu roscat, si ridica din umeri nepasatoare in directia lui Theon.
- Sunt convinsa ca are destule tablouri la Portul Alb.
Se rasuci spre fata timida, si ridica o spranceana.
- Nu-i asa, Wylla?

Theon rase in barba.
- Da, are destule acolo, sunt sigur.
Theon ii dadu drumul fetei Manderly, de frica sa nu se scape pe ea de rosie ce era.
Nu mi-as permite aurul ca sa-mi curat camera, sincer.
Dar apoi ii veni ideea.
- Stiti, doamnelor? Mi se pare ca atmosfera este mult prea tensionata, iar camera mea e prea mica pentru a-i rezista.
Se repezi si deschise geamul, apoi lua o carafa cu vin si turna in doua pahare.
Le oferi paharele celor doua, apoi se aseza pe un scaun, privind-o pe Sansa, cu capul sprijinit intr-un pumn.
- Adevar sau provocare, Lady Stark.
Se ridica si se apropie de ea, privind-o in ochi.
- Provoaca-ma.

Ned stiu de indata.
- Robb si fata de companie Manderly. Lordul nu trebuie sa stie, Catelyn. Asta ar strica tot ce am planuit cu el.
Se indeparta de Catelyn, apoi se aseza langa foc.
Nu putea fi rece cu problema asta...nu cu ceva ce tinea de Robb.
- Te rog, Catelyn...adu-mi-l pe Robb...si pe fata.
Sper ca nu era fecioara...Zei...

Sansa nu astepta aprobarea fetei timide ca sa accepte jocul, si se sprijini fin cu mainile de tablia mesei, apoi zambi ca si cum cauta intradevar o idee de provocare. Intrerazi propia imagine in oglinda din spatele lui Theon, si-si vazu buzele rosii in forma de inima, pielea alba, delicata, parul roscat impletit si rasfirat pe umeri, asa ca zambi din nou.
- Spune-mi un secret de-al tau, Theon Greyjoy.
Isi indrepta spatele si continua sa-l priveasca in ochi, in timp ce o treceau toti fiorii de la privirea lui periculoasa, neagra, de ... de fier.

Catelyn se juca cu snurul argintiu al rochiei ei, ca o copila speriata, si isi privi sotul fara sa faca nimic.
- Ned, esti sigur ca ... . Sa-i chem? Pe amandoi? Aici?
Isi lasa mainile sa cada pe langa corp si scutura din cap, cantarindu-l pe barbatul pe care-l iubea cu o pereche de ochi alungiti, verzi.

- Da, Lady Stark. Cheama-mi mostenitorul de drept si pe fata pe care a deflorat-o, desi sper din tot sufletul ca slujnica a mai avut pe cineva inainte de Robb. Du-te, ii spuse Ned Stark sotiei sale, cu raceala, apoi ii zambi, asigurand-o cu acel zambet ca el o iubea si o va iubi mereu.

Theon ii zambi Sansei Stark. Zambi la vederea sireteniei sale, a frumusetii sale care ii lua suflul si...
- Am o pasiune secreta si extrem de puternica pentru o fata, lady Sansa. spuse el, zambindu-i.

- Scuteste-ma, spuse Sansa zeflemitoare, apoi rase ca de o gluma buna. Tu iubesti toate fetele, Theon, si toate fetele te iubesc pe tine.
Inclina paharul cu vin casi cum ar fi vrut sa para mai matura, dar stia ca nu avea de gand sa bea nici o gura. Se apleca atat de tare in fata incat ii putea numara genele negre si luni ale baiatului.
- Spune-mi un secret serios.

Catelyn ramase inmarmurita. "Lady Stark ... . Ii nasc cinci copii si ii sunt Lady Stark?" Scutura din cap, iar coada impletita a parului ei de arama se misca si ea. Isi indrepta spatele, isi infipse unghiile in carne ca sa nu mai spuna nimic, si iesi din camere.
- Jory! Adu-mi-l pe Robb.

Theon Greyjoy zambi oarecum malefic.
- Bea, Lady Sansa. Acesta e un lucru serios. Goleste cupa si am sa-ti soptesc numele fetei care face ca inima sa-mi tresara...si nu numai inima. spuse el, apoi ranji spre amandoua fetele.
Se apropie de Sansa Stark si ii prinse tandru cotul, indemnand-o sa ia o inghititura, dar nu o forta. Se apleca putin spre ea si, daca s-ar fi apropiat mai mult, ar fi putut s-o sarute, insa doar ii sopti:
- Stii ca o sa-ti placa.

- Theon Greyjoy, murdar ca intotdeauna. sopti Sansa vrand sa para increzatoare si zeflemitoare, dar se rataci sub ochii lui negri, si degetele ei cautara paharul. Fara sa vrea -sau mai degraba fara sa stie ca vrea- bau totul dint-o singura inghititura.
Si facu o mare greseala. Aproape injura, in timp ce ochii ii lacrimau si limba i se incolacise in gat. Cine naiba bea lucrurile astea?! Se apleca in laturi si tusi de cateva ori bune, rugandu-se in gand sa nu vomite. Trase aer in piept si isi indrepta spatele, ducandu-si o mana jenata la par ca sa-si aranjeze pletele fine.
- Oribil. spuse, incercand sa treaca peste momentul rusinos, si il fixa cu o privire nu prea clara pe Theon.
- Ai obtinut ce-ai vrut, Theon. Acum spune.

Robb Stark se uita mirat la Jory si il intreba de cateva ori ce se intamplase, dar cand vazu ca nu primea vreun raspuns renunta sa se mai poarte ca un mostenitor si urma intendentul ascultator. Barbatul il conduse pe coridorul catului al saselea, coridorul familiei Stark, de parca Robb n-ar fi stiut nenorocitul de drum singur.
- Ce e tampenia asta, Jory? Ma sti de cand eram in scutece, nu sunt vreun detinut care a furat napi! Sapte Iaduri, n-am facut nimic ... . Robb se opri si din mers, si din vorbit, si pentru o clipa si din respirat.
Iar atunci stiu.

Theon Greyjoy lasa sa-i scape un hohot de ras, apoi ii prinse mana Sansei si o duse in dreptul inimii sale.
Se apropie de ea si se apleca, soptindu-i la ureche:
- Sansa Stark.

Eddard isi vazu fiul venind in urma lui Jory. Ii facu semn sa se apropie, apoi se ridica si il privi in ochi, de sus.
- Stii de ce te-am chemat, Robb. Esti un Stark de Winterfell, nu ai nevoie sa-ti explic motivele mele. Dar eu am nevoie de ale tale, Robb. Acum.spuse Eddard Stark cu un ton glacial.