The Vampire Diaries ( nu chiar film, nu chiar carti. )

Stefan zambi catre Elena si incepu si el sa copieze de pe tabla inainte sa aiba vreo problema cu noul lui profesor. Era fericit ca nu il ruga sa isi faca introducerea ca la restul scolilor unde incercase sa fie un copil normal. Stia tot ce era scris pe tabla. Traise in perioadele acelea.
- Domnule Tanner. Ati facut o mica greseala. Acolo e 1953 nu 1952.

Caroline nu-si putu retine zambetul de felina cand o vedea pe Regina Zapezii atat de umila. Il vazu pe profesorul Tanner arunandu-i fetei priviri pline de dispret, dar ceva ii atrase atentia. Tipul nou, Stefan Salvatore, il intrerupse pe profesor, calm si nonsalant.
- O greseala? Ma indoiesc, baiete. Verifica in orice manual, data primului atac e 1952.

Stefan zambi. Nu avea de gand sa verifice niciun manual caci el isi aducea perfect aminte de soldatii si de cum luptase in 1953. Se uita la Elena apoi la fata blonda, Caroline, care statea in fata lui si zambi.
- Nu este nevoie. Sunt mai mult ca sigur ca a fost in 1953. Stiti vorba aceea: Am trait pe atunci.
Privi in jur si spera ca toata lumea o lua ca pe o metafora.

Elena zambi incet, admirandu-l pe Stefan pentru curajul si calmul pe care-l avea mereu.
- Sti vorba aceea, domnule Salvatore, "profesorul are intotdeauna dreptate" ? Ar trebui s-o aplici din cand in cand. Nu e usor sa fi un elev nou.

Caroline prinse amenintarea din glasul profesorului Tanner, desi parea creu de crezut ca ar spune asa ceva. Ei bine, se pare ca nu toata lumea il place pe Salvatore la fel de mult ca Elena. Sau ca mine.

Stefan ridica din umeri.
- Eu voi trece in caietul meu 1953. Si le recomand si colegilor mei sa faca asta.
Zambi Elenei, iar apoi se prefacu ca sterge cu guma in caiet.

Elena aproape pufni in ras. Era amuzat sa sfidezi atat de linistit un profesor ; imprumuta o guma, si sterse si ea pagina goala din caiet. Ochii profesorului Tanner erau atintit pe amandoi. Ea se intoarse, si ii facu incet cu ochiul lui Stefan. Nu ii pasa daca era 1953 sau 1539, atat timp cat era atat de hilar sa o faca.

Stefan isi petrecu urmatorul minut sa ii priveasca fiecare miscare a lui Elena. Clopotelul suna, iar Stefan isi lua caietele si intr-o secunda a fost langa Elena luandu-i cartile. Ii zambi si ii dadu ghiozdanul.
Bonnie ii arunca o privire fulgeratoare lui Stefan si se indrepta spre Elena.
- Elena, trebuie sa vorbim despre ceva.

Elena ii zambi lui Stefan si il atinse in treacat pe mana, apoi se intoarse spre Bonnie cu un zambet larg pe buze. Ochii inca i se inchideau de somn, dar nu-i mai pasa.
- Vorbim chiar acum. Ce s-a intamplat, Bonnie?

Bonnie zambi triumfatoare spre Stefan care pleca sa isi cumpere o cafea de la automatul de pe hol.
- Il mai sti pe Raymond, de la atelier ? M-a invitat sa-l ajut cu un proiect important la el acasa si nu stiu ce sa fac.

Vickie iesi plictisita din clasa si se indrepta spre Tyler.
- Nu ai de gand sa ma ignori toata ziua, nu?

Elena rase incet si o imbratisa protector pe Bonnie. Era fericita ca prietena ei avea un admirator, dar Raymond ? Mai degraba ar fi vazut-o cu domnul Tanner!
- Asta e minunat, Bonnie. Ce-ai zice sa vi la mine in seara asta, sa ne pregatim pentru orele de maine ca-n vremurile bune?

Tyler ridica o spranceana spre Vickie, nervos.
- Sa te ignor? Donovan, fug de tine de-a dreptul. Nu vezi ce bine imi sta parul? N-am chef sa iau paduchi.
O impinse ferm si trecu mai departe.

Boonie schita un zambet destul de fals. O imbratisa pe Elena, iar cand o atinse o imagine a unei ciori ii venise in minte, iar apoi imaginea unui animal salbatic infometat. Se retrase rapid din imbratisare, speriata.
- Trebuie sa merg sa o vizitez pe Grams. De cand s-a intors de la centrul de vara nu am apucat s-o vad. Si crede-ma, lucrul asta e mult mai serios decat pare.

Vickie il batu pe umar pe Tyler.
- Si acum ce se intampla, Lockwood? Te-am refuzat si acum treci la o tarfa dispusa sa si-o traga cu tine oriunde si oricand? striga dupa el.

Elena o privi intrebator pe Bonnie. Inca nu o credea, si nici nu avea de gand. Stia ca prietena ei cea mai buna nu ar fi mintit, dar avea tendinta sa dramatizeze totul.
- Okey, daca spui tu ca e serios, atunci probabil asa e.
O lua de brat si zambi linistita.
- Haide sa-l gasim pe Stefan.

Bonnie isi iesi din minti. De obicei se enerva foarte greu, dar doar numele acelui tip o facea sa isi iese din minti. Scrasni din dinti.
- Asa deci, mai nou toate lucrurile pe care le faci se invart in jurul lui Stefan?

Elena isi privi prietena uimita, apoi se sprijini de unul din dulapurile de metal, cu spatele.
- Uau, ce e si cu atitudinea asta?
Caroline trecu pe langa ele, asa ca Elena tacu pana se indeparta, nevrand sa vada ca fara ea incepeau sa se certe sau alta aberatie. Renuntase deja sa se mai intrebe de ce le ignora.
Se incrunta spre Bonnie, asteptand un raspuns.

Bonnie isi dadu ochii peste cap.
- Nu e nimic important, dar de cand a aparut tipul asta nou, Stefan, esti doar cu el si dupa el. Elena, uiti cine iti sunt prietenii adevarati! Nu il cunosti de nici macar o zi si deja stai doar cu el.
Ridica din umeri.
- E ok, dar o sa regreti asta. Si o sa vin la tine sa ne pregatim, asta daca nu ne intrerupe Stefan.

Elena isi musca buza de jos, incercand sa inteleaga. Bonnie invatase sa accepte de prima oara de cand se cunoscusera ca nu va avea niciodata parte de intreaga atentie a Elenei. Deci ea stia ca nu era asta, ci altceva, mai presus de atat.
- Oh, Dumnezeule. Simti ceva pentru el, nu-i asa? Nu pe el esti geloasa, ci pe mine.

Bonnie se dadu doi pasi in spate, surprinsa.
- Elena, ma cunosti indeajuns si nu cred ca "gelozie" e ceea ce simt acum.
O prinse de mana si din nou acea imagine intunecata ii aparu in fata.
- Elena, cand te ating vad ceva obscur si neclar. De aia imi e frica sa te mai vezi cu Stefan sau sa mai fi in preajma lui. Dar stiu ca nu o sa ma asculti. E ceva neinregula cu tipul asta.
Bonnie il vazu pe Stefan ca se apropie si se indeparta de Elena. Stefan ii puse mana pe umar lui Elena
- Ce are Bonnie de ma uraste atat de mult? Ii fur cumva prietenii?

Elena clatina uimita din cap, dar cand vazu privirea lui Stefan reusi sa zambeasca.
- Nu stiu, se comporta ciudat. Ca si cum ... se crede probabil Carly sau altcienva.
Il prinse de mana si zambi din nou. Pur si simplu nu putea sa fie trista cand el era langa ea.

Stefan ii intoarse zambetul si isi intoarse privirea spre Bonnie care se indaparta din ce in ce mai mult de ei. Stia ca sa fie alaturi de Elena ii va aduce multe probleme. Doar simpla asemanare dinte Elena si Katherine il facea uneori sa se simta in 1864 cand Katherine era lumina ochilor lui. Isi aminti si de fratele sau, Damon. Isi dadu ochii peste cap si se intreba pe unde umbla Damon, dar adevarul era ca nu vroia sa stie.

Bonnie o vazu pe Caroline si se indrepta spre ea.
- Ok, deci de ce ne eviti? Pe mine si pe Elena?

Caroline se opri o clipa, se intoarse spre Bonnie si isi privi de sus -literalmente- prietena. Sau cea care fusese, odata, sclava Elenei impreuna cu ea.
- Nu mai dramatiza asa, Bonnie, serios. In vacanta asta am invatat cateva lucruri ; si Reginele trebuie sa cada. Si oricat de oribil e s-o spuna cineva cu voce tare, sti bine ca Elena asta e acum : o epava. O urma a fetei aleia stralucitoare, careia i se acorda respect si daca ar fi venit la scoala in pijamale si cu servetele folosite dupa ea. Nu spun ca eu n-as fi, daca mi s-ar intampla asa ceva. Poate as trece peste. Poate ca nu.
Tacu o clipa, privind cu coada ochiului spre Stefan, dar nu destul cat sa-i dea timp piticei sa raspunda. Daca afurisita deschidea gura, singura cale de scapare ar fi s-o inchida un dulap.
- Poate-l are pe cel mai frumos si misterios tip din scoala. Ok, nu sunt oarba, pot sa vad si eu cum se uita la el. Sa prentindem ca el ii intoarce privirile - sunt impreuna. Bravo lor. E ceva ciudat cu amandoi. Doar avand un tip de bine nu o face inapoi Regina Zapezii.
Se opri, iar, incercand sa-si gaseasca doar cateva cuvinte de iesire. Nu vroia sa se lungeasca -avea ceva important de facut.
- Singurul lucru care e cu adevarant sfant, sacru, imposibil de murdarit la statutul de Regina a liceului, e faptul ca ceva ce castigi doar prin atitudine, fizica si mentala deopotriva. Nu prin ce haine porti, nu prin ce prietene ai -se uia apasat la Bonnie-, si sigur nu prin paturile prin care treci. Ok ?

Bonnie isi dadu ochii peste cap, dorind sa stie o cale care sa o faca pe Caroline sa nu se mai comporte ca Regina liceului si sa fie din nou prietena lor. Clatina din cap.
- Caroline, daca tie ti-ar fi murit ambii parinti ai fi asteptat servetelele de la fiecare elev din scoala asta, chiar daca nu te cunostea. Elena a trecut peste asta si de aceea a devenit mai puternica.
Arunca o privire in spate sa o priveasca pe Elena care era cu Stefan langa dulapul lor, dar se intoarse la timp sa ii mai spuna ceva lui Caroline.
- Si tu ai spus-o: atitudine, fizica si mentala. Ti se pare ca in acest moment tu indeplinesti aceste conditii?
Ofta si vru sa plece. Nu vroia sa ii dea prea mult avans lui Stefan.

Stefan isi lua gandul de la 1864, unde totul parea sa nu se mai schimbe si ii zambi lui Elena.
- Trebuie doar sa ne cunoastem mai bine. Sunt sigur ca apoi o sa ma placa.
Ii stranse usor mana.
- Probabil nu ii convine ca sunt tipul cel nou care sta prea mult cu prietena ei cea mai buna.

Elena o privi pe Caroline plecand, cu fata ei glaciara lipsita de orice expresie, si se intoarse spre Stefan.
- Cred ca e invers. Mai degraba e suparata ca stau eu cu tine, nu tu cu mine.
Ii arunca o privire sugestiva si un zambet trist.
- Intelegi tu.

Stefan isi permise un zambet, desi nu era momentul si arunca o privire spre Caroline.
- Se pare ca e destul de pornita impotriva ta, a mea, a lui Bonnie.
Bonnie se intoarse cu o figura dezamagita si se indrepta spre Elena.
- Ar trebui sa vorbim toate trei despre asta. Ce zici sa facem o petrecere in pijamale sau o cina unde sa vorbim cu Caroline? Pare chiar derutata.

Elena isi arcui o spranceana, neincrezatoare.
- Ne-ar otravi mancarea sau ne-ar sufoca cu perna, Bonnie.
Isi permise, totusi, un zambet retinut.
- O sa vorbim cu ea daca ti atat la prietenia ei, dar n-am de gand sa petrec mai mult de o ora singura cu asa o vipera.

Matt batea ritmic cu piciorul in podea, convins ca ea nu avea sa ajunga. Si totusi, usa laboratorului se deschise si Caroline intra, cu buzele stranse. Chiar daca atunci cand il vazu ii scapa un zambet, Matt inca isi amintea expresia ei cand impinse usa.
- Ce s-a intamplat, Caroline?
Ea isi dadu ochii peste cap si buzele ei rosi se intredeschisera.
- Am fost ... retinuta. Pitica s-a gandit sa fie pacifista.
Matt era confuz. Pitica ar trebui sa fie ... ? Caroline avea cate o porecla pentru aproape oricine, si mai niciuna nu era de bina. Elena era orfana, asa ca pitica trebuia sa fie-
- Bonnie, Mattie. La Bonnie ma refer.
- Da, corect. spuse el incet, clatinand din cap. Bonnie.
Inca nu era sigur ca trebuia sa faca asta doar ca sa se razbune pe Elena, si rautatea complicelui lui si a presupusei lui iubite, Caroline, il convingea si mai mult ca era o greseala. Bonnie nu-i facuse niciodata nimic - nu-si putea inchipui cui i-ar face Bonnie ceva.
Caroline probabil observa mila din privirea lui ; nu-i scapa nimic, ca unui sarpe superb si agil. Isi dadu ochii ei de-un verde auriu peste cap, exasperata.
- Bine, imi pare rau. N-o sa-i mai spun asa.
Matt incuvinta stanjenit, nestiind ce sa zica. Se intreba cum ar fi sa o sarute.
- Deci, ne apucam de treaba?

Bonnie isi permise un zambet.
- Elena, mai sti despre discutia pe care am avut-o mai devreme? Cred ca ar trebui sa o continuam, deci pot sa vin intr-o seara la tine?
Stefan o privi pe Elena confuz, dar nu astepta neaparat o explicatie. Bonnie ii arunca o privire fulgeratoare lui Stefan.