Erzsebet Bathory - Contesa Sangeroasa

Erzsebet Bathory dormea adanc sub asternuturile visinii ca sangele, iar parul ei brunet era in perfect contrast cu culoarea intensa. Visa ca era langa un sot care o iubea la fel de mult cum o iubeste tatal ei pe mama ei si ca avea propria ei casa si ca era fericita. Visa la o viata perfecta, o viata in care toata lumea o iubea, o viata in care era o persoana educata ; o viata perfecta.
Se intoarse pe spate si respira adanc, bucurandu-se de compania imaginara a barbatului perfect cu o pozitie sociala impecabila, destept care ii dadea atentie si o iubea. Asa cum visase ea dintotdeauna.
Auzi cum se deschide usa si se puse pe burta cu mainile sub perna incercand sa ignore zgomotul si sa se gandeasca ca e doar o simpla servitoare care a venit sa ii aduca hainele cu care sa se imbrace la micul dejun. Intradeschise ochii si vazu pe fereastra culoarea trandafirie a soarelui care venea de la rasaritul soarelui si cand fusese mai atenta la zgomotul din casa, putea auzi mersul servitoarelor pe scari si putea sa le simta emotia ca si cum cineva foarte important venea sa ii viziteze. " Va mai fi o petrecere in care o sa dansam si vor veni din nou rudele sa ramana la noi si vor bea si dansa toata noaptea." Ofta ca intr-o soapta, doar pentru ea cand simti o mana care incepu sa o miste ca sa se trezeasca.
Isi deschise ochii aceia mari si negri ca doua perle imense si tresari, dar nu se chinui sa se ridice din pat. Se gandi la ceea ce visase, iar in coltul buzelor ei aparu un mic zambet. Se uita patrunzator la persoana din fata ei.

Anna Bathory mangaie usor parul fetei ei mari, muscandu-si fara sa vrea buzele nerujate. Cel mai mult si-ar fi dorit s-o lase sa doarme, sa doarme si sa manance cat vrea, sa se joace ca un copil de servitor si sa rada inconstienta. Dar stia ca nu putea; i-ar fi distrus mostenirea, viitorul. Purta numele Bathory, si marca acestuia: nasul drept, parul intins si negru, pielea alba ... . Era o superbete, si chiar de-acum Anna stia ca fata ei va deveni una din frumusetile acelei vremi. Si tocmai de aceea o trezea in acea zi, tocmai de aceea avea sa-i spuna soptit sa aiba grija ce mananca si sa o mustre ca citeste la intuneric.
- In picioare, frumoaso. Ziua a inceput deja si surorile tale se joaca peste tot, iuti sa niste caini de vanatoare. Abia le vad fugindu-mi pe langa fuste. Istvan n-are timp de ele, sti bine, si oricum el nu e femeie.
Cu un zambet poznas, Anna isi impreuna mainile si ridica din umeri.
- Cel putin asa cred.

Erzsebet se ridica din pat si se uita la mama ei, apoi incepu sa rada.
- O sa merg la ele imediat. Oricum iti multumesc ca nu m-ai trezit pentru altceva.
Se uita la mama ei si crezu ca aceasta isi daduse seama cand spusese " altceva " si totusi spera sa nu. Isi intoarse privirea spre fereastra si se apropie de ea. In fata ei era mlastina care inconjura casa, iar pe pajiste isi putea vedea surorile ; Klara care abia putea alerga si parea totusi atat de mare. " Doar ieri am vazut-o iesind murdara de sange si pete maronii pe fata", isi spuse in gand in timp ce o privea cum alerga spre Istvan si spre Zsofia. Zambi si apoi mai vazu inca o gramada de copii care ieseau din casa alergand si tipand.
Se intoarse cu o privire cat de calma reusi ea si aproape ca ii ridica o spranceana mamei ei.
- Acum inteleg de ce ai nevoie de mine. Rudele si prietenii nostri au ramas peste noapte dupa petrecerea de ieri si copiii lor la fel. Nu am de gand sa spun ceva despre Istvan. O sa merg sa il ajut.
Facu o mica plecaciune si se indrepta spre dulap de unde isi scoase o fusta maro cu broderii de aur cusute si o camasa alba spre crem cu nasturi si cu maneca scurta.

Anna puse o mana perfecta, cu incheietura palida si subtire de care atarna o bratare de onix, pe umarul ficei sale si clatina vizibil din cap.
- E prea buna fusta, Erzeabet. O femeie trebuie sa fie mereu eleganta, intradevar, dar inainte de asta trebuie ca toate hainele sa-i fie curate si sa para mereu noi. Intelegi asta, nu-i asa? Mai bine ai imbraca o fusta mai subtire si mai veche, caci doar noi doua, biete fapturi, stim ce greu e sa ai grija de dracii aia mici.
Abia se abtinu sa-i ciufuleasca parul ca unei fetite, desi dincolo de toata intelepciunea, asta era.

Istvan isi duse o mana la ochi, intr-o incercare disperata sa se fereasca de soarele arzator ,prea arzator pentru dimineata. Dadu pagina cartii, si se muta cu tot cu masa portabila din lemn vechi undeva mai la umbra. O parte din constiinta lui stia ca era prea departe sa-i supravegheze pe cei mici, dar baiatul se multumi sa isi deschida calimara si sa copieze declamari in latina, clipind mai des ca de obicei din cauza caldurii, si ridicandu-si in rastimpuri ochii mari si negri din carti ca sa vada daca venea Erzaebet.

Erszebet se uita la fusta pe care o tinea in mana apoi isi ridica privirea la mama ei si incuvinta. "Desigur mama. Cum spui tu" , spuse in gandul ei in timp ce punea fusta inapoi in dulap.
- Banuiesc ca si camasa este prea eleganta, mama, spuse pe un ton politicos, educat, asa cum fusese ea.
O puse si pe aceea la loc si isi lua o rochie veche, de anul trecut, de culoarea ciocolatei. Avea bretele subtiri si se potrivea perfect, atat cu vremea de afara cat si cu pielea ei palida si parul ei inchis la culoare. O aseza pe pat si zambi catre mama ei, un zambet care spunea ca pe aceasta nu avea de gand sa o schimbe.

Gyorgy Bathory se trezi cu o durere de cap din cauza mahmurelii si clatina din cap incercand sa isi revina. "Petrecerea viitoare o sa incerc sa ma controlez." Incepu sa rada doar pentru el stiind ca de fiecare data cand spunea asta era si mai rau. Se ridica din pat si se schimba rapid de pijamale intr-o camasa alba si cu pantaloni negri cu bretele.
Iesi afara din camera lui si intampina servitoarele care venisera sa faca curat si sa aranjeze camera. Se uita pe geam si isi vazu doar trei dintre copii, iar pe nevasta lui nicaieri. "Cel mai probabil e in camera la Erszebet", isi spuse in gand in timp ce se indrepta spre camera fetitei.
Batu la usa, dar nu astepta sa primeasca un raspuns si intra. Isi saruta nevasta si isi admira fiica. Era imbracata intr-o rochie maro, deasupra genunchilor si cu modele aurii brodate pe ea. Zambi fermecator ca si cand nu s-ar fi uitat la propria sa fiica.
- Esti foarte frumoasa , Erszebet. Acum inteleg de ce nu esti inca afara.

Anna isi lua sotul de mana si isi lasa capul pe umarul lui, bucurandu-se inca odata ca nu era mai inalta decat el, lucru care facea mereu cuplurile sa arate ridicol.
- N-o mai coplesi cu laude, Gyorgy. zise cu o voce moale, plina de blandete.
Rase incet, ca si cum ar fi vrut sa spuna "Deja o fac eu destul."

Zofia simtea cum roseata ii acoperea obrajii, parand ca vrea sa urce dincolo de par. Isi pleca ochii albastrii sub privirea iscoditoare a verisorului ei din partea Transilvaniei, Gabor, incercand inca sa pretinda ca nu observase nimic. Dar stia ca era deja prea tarziu; imposibil ca el sa nu-i vada roseata, felul in care ii tremurau mainile. Asa ca tot ce-i ramanea de facut era sa-si indrepte spatele si sa para calma si usor rece, dar politicoasa, ca mama ei cand respingea ferm avansurile atator barbati.

Gyorgy zambi si isi sprijini capul de al sotiei sale, strangand-o de mana si sarutand-o pe cap. Un sarut dulce, protector.
- O sa incerc, draga mea, desi imi va fi foarte greu cu asa o fata.
Ii zambi lui Erszebet, un zambet plin de admiratie.

Erszebet se uita la tatal ei si facu o plecaciune in semn de multumire si aproape ca rosi. Isi pleca privirea in pamant ca sa nu se vada cum roseste, dar nu renunta in a se uita printre gene la felul cum parintii ei isi tineau mainile incrucisate ; nu de fatada, ci purul adevar.
Pentru un moment o cuprinse o gelozie, crezand ca niciodata nu va ajunge sa isi iubeasca sotul sau sa fie iubita asa cum se iubesc parintii ei. "Casatorie din iubire. Pacat ca eu nu o sa fiu asa de norocoasa ca mama." Gandurile ei erau inspaimantatoare si doar cand se gandea ca cel cu care se va casatori va fi cu ea doar pentru zestre si nume se cutremura. Aproape ca incepu sa planga cand vazu cu cata tandrete si cu cata grija o saruta tatal ei pe mama sa si cum o tinea de mana si cum o insotea la toate evenimentele chiar daca vroia sau nu. Si ea la fel.
Isi ridica privirea, o privire serioasa, privirea unei Bathory si ii lua in brate pe amandoi la rand, obligandu-i sa isi dea drumul la mana. Facu o plecaciune spre amandoi apoi iesi din camera si fugi in jos pe scari pana afara. De indata ce iesi in lumina arzatoare a soarelui isi vazu sora mai mica, Klara, cum alerga spre ea si o ridica in brate spre soare.
- Uite, poti sa ajungi la soare.
Intampina cu drag zambetul cel frumos si stralucitor al surorii ei si o stranse in brate apoi o lasa jos, iar aceasta fugi la joaca impreuna cu ceilalti copii de varsta ei.
Erszebet se indrepta cu pasi marunti spre fratele ei , Istvan, si incerca sa isi ascunda umbra care o crea soarele de ochii lui. Se duse in spatele lui si ii puse mana la ochi jucausa si incepu sa rada, deci se dadu de gol. Se duse in fata lui si arunca o privire spre ceea ce facea.
- Mama a zis ca ai nevoie de ajutor cu copiii.

Istvan isi ridica ochii ingusti, negri ca cerneala de pe degete, si stranse din buze ursuz.
- Te scoli odata cu soarele, Erszebet. Daca era dupa tine, copii de care ai recunoscut cu atata umilinta ca-mi solicita atentia, mi-ar fi ravasit toate notitele si si-ar fi facut arme de lupta din penele mele de scris.
Privi in tacere dupa fratii lui, clatinand din cap, dar nu tacu destul cat sa-i dea timp sa raspunda.
- De cate ori ai vazut-o pe mama sa se trezeasca atat de tarziu? mai intreba el, cu repros in glas.

Anna il mai saruta inca odata pe Gyrogy, apoi privi spre cearceafurile sifonate ale fiicei ei, pe jumatate amuzata. Ii arunca un zambet subtire sotului ei, si inalta curioasa o spranceana.
- Ce planuri avem pentru azi, domnule Bathory?

Erzsebet isi dadu ochii peste cap in lumina soarelui. "Uneori chiar nu vreau sa ma casatoresc si sa am parte de un sot ca si propriul frate. Sa ma intrebe chiar si de ce m-am trezit la o ora ca asta si cel mai probabil fara o servitoare care sa ma trezeasca." Facu o plecaciune ironica apoi incepu sa rada.
- Imi pare rau ca am adormit destul de tarziu dupa petrecerea de azi-noapte. Fara indoiala ca ai fost printre petrecareti si de aceea esti treaz. Nu ai indraznit sa te intreci cu somnul daca vroiai sa mai iei parte la petreceri.
Zambi si isi intoarse privirea spre surorile ei, bucurandu-se sa vada ca niciuna nu se plictisea in lumina soarelui.

Gyorgy isi lua sotia in brate si o saruta, dupa care ii zambi atragator. Isi duse mana in jos pe corsajul rochiei ei si incepu sa slabeasca stransura. Arunca o privire spre sotia lui si o saruta apasat.

Istvan zambi scurt si cu indulgenta spre sora lui mai mica, apoi ii facu semn sa se aseze langa el.
- Vino. Uite, uita-te aici. Nu poate fi correct, nu ? Pestera in care Albanis l-a ucis pe dragonul care teroriza Ungaria nu e in Ungaria, ci in Alba-Iulia.
Se scarpina cu capatul penei de scris in par, acoperindu-se de cerneala. Isi musca buza ganditor.
- Nu poate fi correct.

Anna isi inclina usor capul si suspina sub buzele sotului ei. Ii descheie camasa cu viteza cu care unii razboinici priceputi isi ucideau dusmanii. "Dar eu la asta ma pricep, nu la razboi. Ma pricep si-mi place." Degetele ei coborara spre sireturile pantalonilor, unde se miscau incet dinadins, nimerind pe langa si zabovind cu atingerea in acel loc.

Erzsebet se uita la fratele ei confuza, incercand sa isi ascunda nedumerirea din privire. "Albanis. Dragonul care a terorizat Ungaria". Isi repeta aceste cuvinte in cap, incercand sa isi aduca aminte de acea lectie. "Sigur e una foarte importanta, altfel fratele meu nu ar fi interesat." Zambi pentru a ascunde faptul ca nu stia despre ce e vorba.
- Nu e corect. Nu din ce am invatat eu. Pestera e in Ungaria, caci altfel dragonul nu ar fi terorizat Ungaria, ci Alba-Iulia.
Continua sa zambeasca si spera ca ceea ce a raspuns a fost corect si ca fratele ei nu o va face de rusine.

Gyorgy scoase un geamat si isi lasa capul pe spate, apoi prinse rapid rochia sotiei lui. I-a dat-o jos in urmatorul moment, lasand-o sa cada pe covorul de culoare neagra. Isi indrepta sotia spre pat si o prinse de coapse, intinzand-o pe pat cu miscari lente in timp ce o saruta.

Istvan continua sa dea aprobator din cap, muscand ganditor capatul penitei, apoi se trezi din visare. Isi scutura incet pleoapele inspre sora lui.
- Ah, sunt de-a dreptul naiv uneori. E o petrecere cat toata tara in seara asta, la conacul familiei noastre, si eu te tin cu intrebari prostesti despre istorie.
Inlatura cu mana cateva scame inchipuite de pe hartiile din poala lui, si continua:
- Du-te, suriroara, sa vorbesti despre cele mai noi panglici si sapunuri cu flori.

Anna surase la vederea sclipirii din ochii sotului ei. Mereu ii placuse asta, cum il facea cu cateva miscari sau cuvinte sa se aprinda, pe acest om calculat, mare razboinic si mare mosier de pamanturi, un barbat de mare inteligenta si calm. Iar ea, doar ea, il putea face sa se comporte ca un tanar soldat infierbantat.
Isi deschise corsajul si-si lasa rochia sa cada deoparte, in timp ce buzele nu i se dezlipeau de gatul lui. Dintr-o data, il intoarse si ajunse deasupra, conducandu-l incet in ea in timp ce-si retinea gemetele.
Incepu sa se miste incet, murmurandu-si placerea cu capul dat pe spate, si apoi se apleca spre el ca sa-i sopteasca incet :
- Fa-mi inca un copil, Gyorgy.