Wheel of time.

Roata Timpului se invarteste, Varstele vin si trec, lasand in urma amintiri care devin legenda, apoi se preschimba in mituri si sunt de mult uitate cand Varsta se intoarce. Intr-o Varsta, numita de unii A Treia Varsta, o Varsta care va fi sa vina, o Varsta de mult trecuta, vantul incepu sa sufle in Muntii Dhoom. Vantul nu era inceputul. Invartirea Rotii Timpului nu are nici inceput, nici sfarsit. Dar asta era, fara indoiala, un inceput.
Rand Al'Thor stia, dinainte sa apuce macar sa deschida pleoapele, ca era intr-un vis, in unul din visele atat de reale pe care le avea din ce in ce mai des, unul din visele care nu-si amintea cum incepeau, si nu pareau sa se termine vreodata.
Cand deschise ochii, se afla in acelasi scaun negru, inalt, dintr-un metal ars, in aceeasi incapere cu tavanul atat de ridicat, incat se pierdea printre umbre. Aceeasi ochi arzatori il priveau de dincolo de valul cenusiu, mancandu-i din suflet. Se smuci, simtind fiori de sudoare rece pe masura ce realiza ca era imobilizat in scaun. Lumina, lumina, eu ... . gandi el, lipindu-si capul de tablia scaunului, incercand sa vada ce-l tinea legat in timp ce limba i se incurca in gatlej, impiedicandu-l sa respire. Scoase un tipat, dar nu se auzi nimic. Sunetul parca se pierdu undeva in tavanul inalt sau fu inghitit de ochii de foc din fata lui.
Rand scrasni din dinti, neputinta facand loc cu usurinta valurilor de furie, si infrunta din priviri silueta inalta si mladioasa, subtire ca un pai de trestie, cu ochii acoperiti de un val negru-cenusiu. Chiar si dincolo de matasea groasa, flacarile razbateau. Rand isi infipse unghiile in palme ; trebuia sa se trezeasca.
- Esti gata sa mi te supui, Lews Therin Telamon ? vorbi vocea, ragusita si infundata, iar Rand pufni si mai nervos. Din nou numele alea nenorocit, fie el blestemat! Macar de-as sti ce inseamna, Lumina, Lumina ... .
- Nu ma cheama Lews Therin Telamon! mugi Rand, un sunet la fel de periculos si straniu ca soapta siluetei din fata lui, un sunet care-i ineca toata furia intr-un raget neomenesc.
- Sunt Rand, Rand Al'Thor din Tinutul celor Doua Rauri, si o sa ma trezesc! urla el din nou, parca mai animalic si mai abitir. Camera incepu sa se invarta cu el, dar avu ragazul sa auda rasul moale, batjocoritor, al siluetei cu ochi de foc.
- Sa te trezesti ... . Hah, sper sa o faci, Lews Therin, sper sa o faci inainte sa fie prea tarziu!
Rand simti o durere surda in cap, si deschise ochii tremurator, doar ca sa vada stand in soare chipul prietenului sau. Mat il lovise - cu un mar, aparent. Si inca unul putred. Stranse din dinti, uimit ca furia din vis nu-l parasise. Era uimit de furie in sine - niciodata nu mai simtise manie inainte, daramite in fata unei naluci ca acea creatura din vis.
Mat surase la el, vazand bine ca nu era cu mintea acolo.
- Dormeai, nenorocitule! Arza-te-ar focul, dormeai, in timp ce noi muncim mai ceva ca boii lui Tam ca sa ridicam afurisitul de rug de Bel Tine! Nynaeve era sa-mi smulga parul din cap, al naibii ... . (Mat se opri,simtind pericolul rostirii unei asemenea propozitii) Orisice, asa mi-a zis, cu vocea aia a ei de codobatura "Matrim Cauthon, sper ca nu l-ai ascuns pe Rand pe vreundeva ca sa faceti o gluma de-aia de-a voastra, sau Lumina sa te aiba in paza daca vad si cel mai mic lucru necuvincios inainte de Bel Tine! Misca-ti incheieturile de lenes si cauta-l!"Ah, Rand, al naibii ... !
Mat se opri din nou si scuipa in tarana, aproape nimerind piciorul lui Rand. Acesta tresari si-l fulgera cu privirea, dar Mat nu baga de seama - Mat nu baga de seama decat cand femeile faceau asta, mai cu seama Mesteresele, mai cu seama Nynaeve.
- Si uita-te aici, dormind -de-a dreptul- rezemat de un mar ; iti mai lipseste spicul de grau in gura, Arza-te-ar focul, si arati ca unul din Tan Ferry!
Rand facu o grimasa - stia prea bine ce se spunea de cei din Tan Ferry, dar Mat parea dornic sa-i reaminteasca. Isi opri prietenul cu o miscare a mainii.
- Destuuul, destul, sau n-o sa-ti mai ramana glas sa-i raspunzi inapoi lui Nynaeve! il tachina Rand, saltandu-se in picioare si scuturandu-si pantalonii de praf.
Mat pufni si murmura ceva - o injuratura sau un blestem, cel mai probabil.
- Sa-i raspund inapoi! Pmff! De parca mi-as pune streangul la gat singur, de parca as aprinde iasca langa ulei si apoi as face o baie, de parca .... . Al naibii ... . Pmff!
Rand zambi incet in timp ce incerca sa tina pasul cu mersul apasat,nervos,grabit si speriat a lui Mat, privind in gol. Lews Therin Telamon ... oare cine o fi?

Egwene iesi din hanul Vinului si se indrepta entuziasmata sa vada ce pregatiri se mai facusera de Bel Tine. Pe langa ca era sarbatoarea preferata a celor din Emond's Field, mai era si sarbatoarea in care erau permise artificiile si din cate auzise de la Tam, anul acesta, desi primavara nu isi facuse inca aparitia, vor avea parte de artificii, iar zvonurile spuneau ca si un Menestrel a fost adus.
Parul ei saten era ravasit pe umeri, iar ochii ei caprui cercetau fiecare colt, cautandu-i pe prietenii ei. Ofta adanc si facu cativa pasi cand auzi o voce care o striga atat de disperat. Ca nu puvneasca in ras, se intoarse pur si simplu, fata ei fiind lipsita de vreo expresie.
- Egwene! Egwene!
Egwene clipi uimita cand il vazu pe Perrin alergand spre ea.
Perrin se opri in fata ei si ii oferi un zambet apoi se scarpina in cap, neindraznind sa ii puna o intrebare.
- Perrin, de ce ma strigi atat de tare incat sa auda intregul tinut? Sunt doar la cativa metri distanta de tine.
Il privi apasat si vazu ca Perrin parea usor confuz si ca nu stia ce sa zica. Ofta ca si cum se dadea batuta, desi niciodata nu o facuse si nici nu o va face, dar chiar vroia sa ii gaseasca pe baieti.
- Trebuie sa ii gasesc pe Rand si Mat si stiu ca tu sti unde sunt.
Egwene pufni in ras, dar apoi ridica o spranceana, inainte sa isi puna mana in cap.
- Perrin nu sunt dadaca lor, dar singurul lucru pe care il stiu este ca lucreaza pentru Bel Tine.
- Stiam asta, Egwene!
Egwene isi dadu ochii peste cap apoi se uita in jur.
- Ceea ce ar trebui sa faci si tu.
Perrin se uita confuz la ea si nu se mai chinui sa ii explice ceea ce facuse pana acum, deoarece nu vroia sa o plictiseasca mai mult decat era deja. Se intoarse cu spatele si facu doi pasi dupa care se opri sa vada daca o sa vina dupa el. Vazand ca nu, dezamagit, isi continua mersul linistit si agale. Dupa ceva timp ii gasi pe Rand si pe Mat si le zambi.
- Hei, baieti! Ati auzit de Menestrel ca e in oras ?
Ii privi oarecum surprins si de un entuziasm aparte caracterului sau.

Nyaneve isi smuci furioasa cosita si se sterse de funingine pe sortul rochiei de vara. Ofta si o lamuri pe Kari din priviri ca trebuia sa se ocupe de ceva mai urgent decat carbunele, si se indrepta de spate. Traversa curtea cu aceeasi privire de soim, smucindu-si si mai tare cosita, atat de nervoas pe cei doi mascarici incat abia baga de seama privirile barbatilor care o urmara. Vazu spatele lui Matrim Cauthon, si inainte sa spuna macar un cuvant, il trase de urechile care-i ieseau de sub parul maroniu. Baiatul se intoarse, parand gata-gata sa o blesteme, dar isi musa buza si isi abtinu sancetele. Mana ei sari dupa urechile lui Rand, dar acesta fu mai rapid - cu un curaj necaracteristic, se dadu in laturi, lasand-o pe Nynaeve fata in fata cu Egwene.
- Rand Al'Thor si Matrim Cauthon, toata lumea -si cand zic toata lumea ma refer si la infumuratul de Cenn Buie sau la batrana Hanley- e afara, muncind de zori pentru Bel Tine! tipa ea, dandu-i drumul lui Matrim ca sa-l fulgere mai tare cu privirea. Vazu cum Rand -baiat care sa fi avut vreo sapte-opt picioare- se face mic ca un strugure sub privirea ei, si pufni multumita. Rusine sa va fie, neghiobi cu creieri de calti ce sunteti!
Nu trecura mai mult de doua batai de pleoape si cei doi se indepartara ca piscati de foc, tarandu-si calcaiele in spinare. Nynaeve avuse timp sa-l auda totusi pe Matrim protestand printre scancete, frecandu-si urechea inrosita. "Daca n-ar fi asa o pacoste pe capul omului, ar fi chiar draguta, ce mama masii! Ptiu, nenorocita, n-am mai fost urecheat de la cinci ani, mortii ei de treaba! Afurisenie de femeie, sa ma tranzeasca in miezu' primaverii daca aia isi va gasi barbat vreodata! Ptiu, Arza-o-ar focul! Pacat de cum arata, sa-i fie hazarita toate darurile care plac unui barbat si sa se poarte ca o afurisita de Aes Sedai, sta-mi-ar numele in gat! Pe Lumina, ce nenorocita!"
Nynaeve isi rasuci cosita incet pe degete si se intoarse usor cu spatele spre Egwene, ca sa nu i se vada zambetul larg care i se asternuse pe fata. Isi netezi rochia si sortul, si zambi si mai tare ca inainte. Vedem cum dansezi in seara asta, Matirm Cauthon. Vedem noi.

Egwene isi permise un zambet cand vazu cum cei doi plecara ca si cum cineva le-ar fi dat foc. Se apropie de Nynaeve si cu putina retinere sa nu isi auda si ea vreun sfant ii puse mana pe umar, zambind poznas si copilaros.
- Lumina, ce repede se misca cand le dai ordine si cand vi cu biciul dupa ei!
Se duse in fata sa ei sa o priveasca mai atent si sa isi scoata in evidenta parul castaniu.
- E plina amiaz si ei abia au ridicat scena! Cum de ai permis asta?
Stia ca nu era ea cea mai buna sa dea replici sau macar sa scoata vreo soapta care sa o critice pe Mestereasa, dar cand deschise gura sa ii spuna ceva, Perrin striga din spatele lor:
- Ce iti spun vanturile, Mestereasa? Cand vine primavara?
Egwene isi inchise gura, dar permise colturilor buzelor ei sa se ridice intr-un zambet. Si acum va da cu biciul in stanga si in dreapta. Cel Intunecos sa aiba grija de tine, Perrin, iar Lumina sa aiba grija de noi restu cand Nynaeve va face o miscare.

Nynaeve privi pierduta in urma lui Mat, dar se scutura cand auzi vorbele celor doi. Se incrunta usor spre Egwene si isi avanta un deget subtire in aer, zvacnind ca sa-i aminteasca ca nu era prea mare si prea inalta ca s-o traga de urechi.
- Ce sunt eu, vitei neciopliti?! Creatorul!? Ma vedeti pe mine inconjurata de Lumina cereasca si calarind cai zburatori?! Poate mi-o-ti spune si mie cand va fi asa! Egwene, mi-esti tare draga si poate cea mai inzestrata ca sa fi Mestereasa din satul asta de pui de capre neobrazate, dar daca mai aud o vorba iti despletesc imediat parul ala saten, la fel cum l-am si impletit!
Cand se intoarse spre Perin, ochii ei caprui auncau fulgere in jur, si gura ii era stransa ca o punga. Orice scanteie ca ar fi fost o femeie tanara, libera, si chiar frumoasa, ar zice cei mai multi, disparuse.
- Iar tu, Perrin Aybara, nu ma fa sa-ti demonstrez ca desi esti mare cat un copac, n-ai decat calti in capul ala! Vorbesti ca un Coplin si ai pretentile unui Congar - zici ca abia ai dat drumul fustelor mamei tale, nu ca te pregatesti sa devi barbat implinit! Auzi, ce-mi spun vanturile! Copil de tata, asta esti, sa crezi ca vantul nu vine decat ca sa-mi sopteasca mie raspunsul la intrebarile tale! Primavara o veni cand s-o-ndura Lumina, asa sa sti!
Nynaeve isi implanta picioarele in pamant si isi incrucisa bratele la piept, asteptandu-l sa mai zica ceva. "Un cuvant sa mai scoata, unul singur, oricare din ei, si-mi fac doua nuiele."

Bran Al'Vere lasa harta deschisa pe masa, privind in gol distrat spre un punct infatisat acolo. Clipi, incercand sa-si alunge ceata oboselii, si fu cuprins de-un fior cand vazu numele orasului : Osia Lumii, spus de Aieli si Zidul Dragonului. "Sa dea Lumina sa nu ajung sa aud vreodata de ea. Acolo se afla lucruri la fel de groaznica ca in Shayol G ... ." Se opri, clatinand din cap. Nu era de niciun folos sa se gandeasca la asta - desi il nefericea, era treaba stranepotilor lui, copii copiilor lui Egwene, poate chiar mai departe de-atat. Nu a lui. El va fi cu mult rece si adormit cand vor ajunge asa nume prin Emond's Field. Daca vor ajunge. Nu avea nici un motiv sa se gandeasc, si nu ii aducea niciun beneficiu. Trebuia sa inceteze. Ce se intampla acolo se intampla, si inca nu avea vreo legatura cu ei. "Sa multumesc Luminii pentru asta, dar totusi ... ." Ofta si inchise harta, poate prea brusc. Nu-i puteau iesi vorbele Menestrelului din cap - Logain, Falsul Dragon -desi atat de multi sopteau, din ce in ce mai multi "Fals? Oare asa sa fie?!"- crease asa un haos in Arad si Doman incat zeci de orase pierisera ca si castele de noroi pe care le construia Egwene cand era copil. Putea conduce puterea, auzise si asta. Dar poate erau doar zvonuri - vorbe din-astea venisera mereu in Emond's Field, desi niciunul adus de Thom, asta e drept. Menestrelul putea inflori multe pe mica scena prafuita, dar pe scaunul din hanul Al'Vere, fata in fata cu Bran, era merue sincer. "Dureros de sincer." gandi el, si inima i se stranse. Nu ar fi vrut sa stie tot. Nu ar fi vrut sa plece la Lumina stiind ca o lasa pe Egwene in asa o lume. Dar era staroste, si trebuia sa afle. Nevrand sa se mai gandeasca la moartea lui sau a altora, la niciun Dragon, fie el fals sau nu, la nici o Frangere, inchise fiecare carte si le indesa crancen in biblioteca care gemea de atata cunostiinte. Se ridica de pe scaun cu greu si se apropie de geam, cu mana streasina la ochi din cauza soarelui. Era o primavara frumoasa - sau cel putin avea sa fie. Era greu de crezut ca in lumea larga se intamplau atatea nenorociri, dar din cate stia, asa fusese mereu in Emond's Field. Ferit. Cald. Insorit. Plin de flori si de fete razand. Micul lor colt de Lumina - intradevar, aveau si o sa mai aiba unele incercari strasnice, dar pana acum, Creatorul ii iubea. O vazu pe geam, printre fetele cu parul despletit care dansau, si baietii care inaltasera deja rugul, pe Nynaeve, smucindu-si cosita fata in fata cu fiica lui si baiatul Aybara. "Apriga femeie" gandi Bran, si mintea il duse la chipul bland si plin de caldura a sotiei lui, cu zambetul ei minunat si care arata bunatate. Or, Mestereasa nu era om rau, asta se vedea limpede, dar Bran mai bine ar fi infruntat acum zece Dragoni si cincizeci de Aes Sedai decat s-o infurie. Un zambet ii aparu pe buzele subtiri - gandea ca unul precum Cauthon, nazdravanul - era absolut convins ca asa spusese si el. "Poate ca nu sunt atat de batran, pana la urma." Zambi din nou la caldura soarelui si deschise geamul, stiind ca Menestrelul era chiar sub el, la umbra meselor din spatele hanului.
- Jupan Merillin! Rogu-te, fi bun si urca pana la mine. Am o vorba cu tine.

Egwene nu facu niciun pas de cand se rasti Nynaeve la ea. Nu credea ca va mai vorbi ceva cu ea astazi. Se uita spre Perin si ii facu semn din ochi sa plece, dar Perin clatina din cap. Egwene se infurie, vazand ca nu o asculta si se rasti la el , folosind o voce autoritara care sa il faca sa plece:
- Perrin Aybara, mergi si ajuta-i pe Rand si Mat ca si asa nu au facut prea multe, iar sarbatoarea e maine! Bel Tine, Perin! Cea mai importanta sarbatoare din Emond's Field!
Egwene se incrunta apoi arunca o privire speriata spre Nynaeve de frica sa nu se intoarca si sa arunce cu fulgere. Perrin indrazni sa clipeasca iar bataile inimii lui erau mult mai rapide decat de obicei. Ofta.
- O sa merg, nu trebuie sa sariti pe mine.
Se uita urat la Nynaeve, dar avu grija ca ea sa nu il vada.
- O sa intreb starostele de primavara si de menestrel. Ei o sa imi raspunda, continua pe un ton scazut ca pe o soapta si isi lua talpasita.
Egwene se uita la Nynaeve si facu o grimasa.
- Nu a fost intentia mea sa va supar, Mestereasa! Tu sti ce-i bine si ce-i rau.
Perrin se indrepta spre Hanul Izvorul de Vin cand vazu un om asezat la una din mesele hanului. Se puse dupa un copac si ii urmari chiar si cursul respiratiei. Nu stia cine era, dar vroia sa afle. Stia ca era un personaj important sau cel putin avea presimtirea asta.
- Nu te mai ascunde dupa copaci, fierarule! se auzi o voce, iar Perrin tresari cand isi daduse seama ca acel om ii vorbea. Iesi de dupa copaci si se indrepta spre el.
- Cum de m-ai vazut?
- Eu vad multe, baiete! Am impresia ca vrei sa sti cam multe si uneori asta cam doare. Nu aici in Tinutul celor Doua Rauri, dar dincolo de aceste meleaguri se intinde o lume mai mare decat ti-ai putea imagina vreodata, unde curiozitatea te poate ucide.
Perrin se dadu inapoi. Omul parea sa fie nebun. Semana cu un negustor ambulant, dar nu era. Negustorii nu stiau atat de multe. Sa fie el Menestrelul?
- Esti un Menestrel? intreba Perrin pe un ton scazut
Thom zambi si clatina din cap.
- Nu ai inteles nimic.
Se intoarse cu spatele si intra in han, mergand spre odaia unde era jupanul. Urca scarile, lasandu-si mantia sa ii lase urma pe scarile hanului, apoi batu la usa si intra fara sa primeasca permisiunea.
- De ce ai dat vorba sa vin la tine, Jupan Al'Vere?

Bran ii facu semn sa ia loc si zambi incet, cu calm. Trecuse prin prea multe ca sa se grabeasca la aflarea unor vesti.
- Mi-ai spus totul in pripa cand ai vorbit prima data, si inteleg. Erai obosit, venit de pe drum, in miezul noptii.
Schita un zambet, sincer rusinat, si ofta.
- Abia te-am lasat sa intri la asa o ora, si da, imi pare rau. Fireste ca, cu toate astea, nu ai avut timp sa-mi spui tot. Mai e ceva ce trebuie sa stiu, Menestrelule?
Tacu o clipa, dandu-si seama ce ostil sunase. "Lumina, mai ceva ca Mestereasa!" Rase incet si ridica o mana in aer, oftand.
- Iarta-ma, zici ca sunt una din Mantiile Albe de care mi-ai vorbit noaptea trecuta. Nu am niciun drept sa te iau la intrebari asa - nu esti vreunul din Congarii pe care i-am gasit in livada. Iertare, jupan Menestrel. Te pot servi cu ceva? O bere calda, un mied putin cam tare? Niste vin cu gheata? Nu cred ca ai avut timp sa imbuci ceva - pesemne ca te-ai trezit doar curand, dupa asa o noaptea tumultoasa. Pot s-o chem pe jupaneasa sa-ti aduca niste cornuri cu miere si maci, daca vrei. Scoase din cuptor - n-am intalnit omul care sa zica nu.

Nynaeve isi stranse fustele si isi mai pogora privirea usuturatoare asupra lui Egwene, aproband din cap.
- N-oi sti eu chiar tot, fata, asa iti spun, dar sigur stiu mai multe ca vietii aia trei. Auzi, ce-mi zic vanturile!
Clatina din cap, si in curand, nu-si mai putu abtine hohotele de ras, amintindu-si fetele lor speriate cand tabarase asupra lor. Isi puse o mana pe umarul lui Egwene, ganindu-se ce frumos il zorise si ea pe ucenicul fierarului, Perrin.
- Vei fi o Mestereasa strasnica, Egwene, asa sa sti!

- Tu-i mortii ei de treaba in nenorocita de Lumina, afurisenia draciilor, luate-ar ... incepu Mat, sugandu-si degetul insangerat. Daca ar fi avut zece guri, le-ar fi putut folosi pe toate - avea aschii in locuri in care nici macar nu stia ca avea piele, ce mama masii! Oftand furios, din toti rarunchii, lega si ultima franghie a rugului. Era unul inalt anul asta - ii placea Bel Tine, dar rugul nu-l prea interesa, asa ca nu-si amintea daca anul trecut fusese tot asa de strasnic. Sigur nu avusese atatea aschii - si-ar fi amintit asta.
Se uita cu coada ochiului la Rand - prietenului se comporta ciudat, chiar mai ciudat decat dupa ce se cuvenea atunci cand supravietuiai vorbelor Mesteresei. De cand il trezise Mat, tot ingandurat era - nu o singura odata era gata-gata sa se loveasca la cap cu aschiile mai mari infipte in rug. Orisice, Mat nu avea de cand sa-l intrebe ce visase - daca era ceva ce invatase de la viata, una din invataturi asta era : sa nu intrebi niciodata un barbat de ce sta pe ganduri dupa un vis. "Nu, pe Lumina, in niciun caz."
- O sa-i rup fulgii lui Perrin cand il vad, ce mama naibii de blestemat! Isi permite sa ramana macar in spatele nostru, si sa se odihneasca la umbra cu un spic in gura in timp ce eu imi fac mainile tablie de birou?! Nu se face, Rand, zau ca nu se face, ce mortii lui!
Vazand ca Rand nu raspunde, Mat se apropie de el, ranjind usor salbatic.
- Sau poate are altceva intre buze, nicidecum un spic. Ai vazut doar cum se uita la Egwene, si am auzit ca mereu i-au placut baietii vanjosi.
Rand se intoarse brusc, atat de brusc incat Mat incepu sa rada ca apucatul.
- Pe Lumina, arati ca un vitel cand se aduce vorba de ea! Zau de nu!
- Esti un idiot strasnic, Matrim. murmura Rand, legand restul nodului cu o furie care demonstra ca gluma ii daduse de gandit. Oricum, Egwene abia se uita la mine, zici ca vrea sa uite ca suntem promisi de cand eram de lapte sa ne maritam.
Mat tacu o clipa, si privi scurt pe cer. "Ce afurisenie, de fiecare data, Rand reuseste sa duca orice gluma intr-o discutie ingrozitor de serioasa! Dar suntem prieteni, ce mama masii, trebuie sa ma straduiesc sa fac la fel."
- Deci asta e? De asta te porti mai ceva ca Cenn Buie la o sezatoare? Din cauza lui Egwene? Pe lumina, nu stiu ce fac femeile astea, ce mama masii, dar inebunesc orice barbat mai ceva ca Puterea!
Rand se intoarse atat de brusc incat Mat scapa caleata cu vopsea alba din mana. "Ce mama ..."
- Ce-ai spus? intreba Rand, ridicand o spranceana, facandu-l pe Mat sa se intrebe daca chiar nu-l auzise sau doar il provoca sa o mai spuna odata.
- Pe Lumina, ma sperii. Inceteaza sau te iau la pumni, oricat ai fi tu de inalt. murmura Mat cu jumatate de gura, privind spre incaltarile sale stropite cu vopsea. "Toti dracii! Bine ca nu erau unele noi."
- Nu conteaza. spuse Rand incet, si arunca manunchiul de lemn inapoi in propia galeata. Se intoarse, evitand privirea lui Mat, si-si facu mana streasina la ochi ca sa priveasca pe dealul unde era Hanul Vinului, probabil la Egwene.

Thom se aseza la masa si afisa un zambet jupanului.
- Mi-ar prinde bine niste vin, ca tot suntem la Izvorul de Vin.
Isi mentinuse zambetul pe buze.
- Numele meu e Thom Merillin. Daca se poate sa nu mai fiu numit Menestrel. Jupan Merillin sau pur si simplu Tom.
Facu o grimasa si nu isi lua ochii de la jupan Al'Vere.
- Iti multumesc ca m-ai primit la asa o ora tarzie cand am ajuns aici, dar trebuie sa sti ca nu sunt singurul care a venit nou pe aceste meleaguri.
Isi pleca privirea incercand sa isi aminteasca imaginea femeii de pe cal si a strajerului ei.
- Nu au venit sa ceara adapost? Erau un barbat si o femeie pe caii lor si se vedea ca nu sunt de prin Emond's Field. Erau pur si simplu prea...se opri, facand o pauza si incercand sa gaseasca cuvantul potrivit de a-i descrie...prea maturi, si te rog nu lua asta ca o jignire.
Afisa un zambet sincer jupanului apoi continua:
- Se vedea ca sunt oameni seriosi, umblati prin multe locuri, iar femeia se vedea ca e o luptatoare. Barbatul era si el de temut cu mantia care era revarsatat pe corpul calului si modul in care tinea hamurile m-a facut sa ma indepartez cat mai mult de ei.
Clatina din cap doar amintindu-si de imaginea celor doi.
- Sunt surprins ca nu au venit sa ceara adapost si mancare. Poate au venit, ca si mine, pentru sarbatoarea de Bel Tine!
Sau poate ca au venit pentru altceva mult mai important.

Bran Al'Vere tacu si ofta foarte incet, ganditor.
- Se pare ca, pana la urma, am avut dreptate ca mai era ceva de spus. Ah, mi-as fi dorit sa nu fi avut. E un instinct care niciodata nu ma inseala, dar pe care nu-l vreau defel.
Ofta din nou, de data asta mai strasnic, si isi trecu o mana peste lantul starostelui, pe care-l purta aproape mereu la gat. O balanta - arata dreptatea, egalitatea. Nimeni nu spuse nimic despre sacrificu.
- Ei bine, asta e. Daca doar atat este de zis despre acesti doi oameni ... . Sunt doar doi, pana la urma, ce belele pot sa faca? Noi nu suntem mari razboinici, dar ne aparam satul cu indarjirea unor nebuni.
Zambi subtire, si ridica glumet din umeri.
- Sti ce se spune despre oamenii din Emond's Field, cu siguranta. Incapatanati mai ceva decat catarii - e mai usor sa-i faci pe acestia sa danseze, decat un om de-al nostru sa atinga o piatra.
Isi duse din nou mana la lant, privind peste tablia mesei, peste scaunul jupanului, in gol. "Sper doar ca indarjirea asta nu ne va aduce pierirea, sub orice fel ar veni ea."

Moiraine stranse din dinti si incerca sa mentina acelasi ritm galopant al lui Aldieb, iapa ei, nevrand sa bage de seama oboseala care-i manca oasele. "Troloci. Atat de departe de Mana Pustiitoare, troloci!" Se infiora, simtitnd cum trupul ii tremura. "N-am avut ce face, a trebuit sa-i omor pe toti. Cu siguranta asta va atrage mai mult. Lumina sa ma ajute, trebuie sa ne grabim." Inchise ochii si grabi trapul - daca Lan observa cat de obosita era dupa teserea puterii si Tamaduire, o va obliga sa poposeasca peste noapte. Si poate ca vor ajunge prea tarziu - nu, nu permitea asta. Nu putea sa se intample, nu doar din cauza ca ea nu mai putea sa rabde cateva ceasuri. Isi amintea limpede de vremurile in care era doar o novice in Turn, abia asteptand sa devina Aes Sedai, satula pana peste cap de curatat oale si citit despre ter'angreale. Ar fi dat orice -aproape orice- pentru o noua dupa-amiaza calduroasa, afundata pana la coate in zoale de grasime si sapun, brat la brat cu Siuan Sanche, barfind despre Strajeri, ce nenorocita putea fi Elaida Sedai, Strajeri, oare cat sa le mai tot chinuie Verin Sedai cu studiul?, Strajeri, Strajeri, Strajei. Gandul mai ca o facu sa rada - se uita cu coada ochiului la Lan, si pufni pe interior. Nu l-ar fi putut privi in acel fel acum, nu dupa cate stiau unul despre celalalt, dupa cate patisera impreuna. Cu siguranta Siuan nu putea privi in acel fel niciun barbat acum, biata de ea - era Suprema Inscaunata, Strajerii se purtau ca niste catelusi de la piata, iar barbatii care nu aveau legaturi cu turnul fugeau de ea ca de Cel Intuencat. Moiraine zambi subtire - o ajuta sa se gandeasca la asa nimicuri, sa traiasca prin amintiri. Aproape intelegea de ce oamenii faceau asta mai tot timpul, dar amintirile ei erau prea adanci ca sa se lase pierduta acolo prea des.
Se clatina incet, si prinse hamurile mai bine intre degete - trebuia sa reziste pana acolo. Atinse punguta de olanda visinie, prinsa la brau, si rasufla incet. Angreale, si inca unele puternice. Daca ar fi stiut cat de repede se misca trolocii si Pieritii, blestemati fie ei de o suta de ori, ar fi adus mai multe. Si cateva surori. Da, asta o regreta cu adevarat.
In timp ce inaintau pe drumul pustiu, de camp, care ducea spre Emond's Field, Moiraine se trezi privind din nou la Lan ; buzele ii erau stranse, maxilarul inclestat, ochii albastri priveau in fata de parca nu ar fi vazut nimic. Era un barbat frumos, dar chiar si asa trebuia sa-si aminteasca cu cata blandete o tinea de mana de fiecare data cand era prea sfarsita ca sa poata merge, ca sa nu fuga indarat la vederea chipului lui periculos. Toti oamenii se tineau departe de el, din pura frica, mai putin cei care stiau cine era de fapt. Si chiar si din aceia, tot putini erau cei care l-ar fi luat in casa. Sa moara pentru el ? Cu totii. Dar sa-l aiba ca prieten? Putin probabil. "Nu trebuie sa-mi fac inca griji pentru el. Nu o sa mor inca. Curand, dar nu inca. Trebuie sa ii gasesc un loc inainte, altfel va pleca in Mana calare pe Mandarab sa omoare cati mai multi troloci si Pieriti, nebunul!"
De parca cineva i-ar fi auzit gandurile, un praf se starni din fata lor, niste siluete aparura, si Moiraine stranse haturile lui Aldieb. "Nu." Un fior ii trecu prin tot corpul, si unghiile i se infipsera in carne. "Nu, nu atat de repede, nu pot sa fac nimic acum"
Privea ingrozita, cu adevarat ingrozita, sentiment pe care nu-l mai simtise de cand era o tanara fata in Cairhien dinainte sa stie ca poate Conduce Puterea, spre trolocii din fata ei. Raturile lor de bivoli adulmecau aerul, si copitele sapau in pamantul uscat de soare. Ochii lor rosii, bovini, ii fixau pe cei doi frematand. Cati erau? Nu indraznea sa numere.

Lan isi pastra pozitia dreapta, plina de incredere. Vantul amiezii nu reusi sa ii miste nici macar un colt al mantiei albastre si nici macar nu ii incurca cateva fire de par. Se uita cu coada ochiului la Moiraine si cu un ranjet se uita la zecile de troloci din fata lui.
- Nu sunt mai mult de cincizeci ,spuse cu usurinta si mai ca nu pufni in ras.
Puse mana pe sabie, dar nu o scoase inainte sa mangaie coama armasarului sau negru ca noaptea.
- Noi nu avem probleme, dar mai mult ca sigur sunt tot atatia si in sat. Acestia sunt doar de avertizare pentru noi. Probabil ca ard ferme si case chiar in acest moment. Nu permitem asta.
Strajerul isi scoase sabia ,a carei stralucire te orbea din cauza razelor de soare, din teaca si lua in mana hamurile pe care abia le tinea in mana ca si cum pornea la un galop de o mila decat la o lupta cu niste troloci. Erau multi, dar nu destui pentru un strajer si o Aes Sedai. Dadu comanda armasarului, iar acesta o lua la galop cu viteza aproape maxima, chiar daca trolocii erau la cativa metri de ei.
Tinu sabia cu taisul in jos, iar cand se apropie de ei o ridica si incepu sa o manuiasca in toate directiile astfel incat capete de troloci cu ochii deschisi cadeau pe pamantul uscat. Lan zambi triumfator, iar cand vazu ca veneau tot mai multi se dadu jos de pe cal si incepu sa blocheze fiecare atac de gheara al trolocilor. Calul se lipi de iapa lui Moiraine, iar tot ce se vedea era sabia lui Lan in troloci care se misca in stanga si in dreapta.
Strajerul se misca ca intr-un dans pe langa troloci si ii evita cu tact, astfel incat reusi sa iasa din adunatura de creaturi, aruncand o privire spre Moiraine, aproape invitand-o la lupta.

Inainte sa stie ce face, Moiraine lua angrealul in mana, simtind racoarea marmurei, si sari de pe Aldieb, inaintand in fata. Imediat se trezi inconjurata de saidar, jumatatea femeiasca a Adevaratului Izvor, simtind cum ii arde strafundurile. "Nu e bine" gandi doar pe jumatate constienta. De fiecare data saidarul era o senzatie pura, placuta, ca atingerea unui trandafir, indiferent de scopul pentru care avea sa-l foloseasca. Insa acum era ca arsa cu o torta, pe o caldura deja dogoritoare. Conduse prea mult, stia asta. Citise despre asta, stia si ce insemna. "Nu am ce face". Gandul o facu sa inainteze, tremurand din toate incheieturile. Pielea ii ardea, umplandu-i rochia de sudoare, care parca se evapora apoi in aer. Mainile ii tremurau in timp ce strangea angrealul, tesu undele de aer care sa-i impietreasca pe troloc si ... se opri, terifiata. Nu putea conduce nici spiritul, nici focul. Ar fi ucis-o, si probabil pe toti de la cinci mile de ea. Erau prea puternice. Asa ca tesu o unda groasa de pamant, lasandu-i pe troloci sa fie inghitit de spartura, surda la urletele lor. Totul paru un veac, dar nu durase mai mult de un minut. Se indoia ca Lan avuse timp sa-si scoata sabia. Lan ... . Dadu drumul la saidar, prea brusc, dar stiind ca n-ar mai fi suportat inca o clipa din acea ardere. Lasa angrealul sa-i cada din mana, constienta ca fara acea mica statueta nu ar fi putut conduce atat de multa Putere. Insa imediat ce ramase fara nimic - saidar si angreal - se simti goala, pustiita, ca o umbra. Se prabusi la pamant, cu ochii atintiti spre cer, simtind cum aerul ii intra in piept, fara sa o atinga de fapt. "Lan."

Lan ramase surprins de cum Moiraine ii trimise pe troloci sub pamant si isi baga sabia la loc in teaca. Imediat ce o vazu pe Moiraine cazuta la pamant se repezi spre ea, facand bucati de pamant sa se ridice in urma pasilor sai repezi. Ridica angrealul cazut si il puse langa copita lui Mandarab. Ii cuprinse corpul ii mainile lui strigandu-i numele din nou si din nou.
- Moiraine Sedai! Trezeste-te.
O tinuse pentru un moment in brate, neincetand sa o priveasca si ofta. Trebuia sa o duca in sat la Mestereasa. O lua in brate si incerca sa se urce pe cal cu ea in brate. Nu era ceva imposibil, dar totusi destul de dificil.
Lua andrealul de pe jos si reusi sa se urce pe cal cu Moiraine in brate. Apuca si hamurile iepei albe si porni la un galop usor spre sat. Simtea respiratia lui Moiraine si daca se chinuia ii auzea si bataile inimii, ceea ce il facea sa se simta mai usurat decat de obicei.
- O sa te faci bine.
Zambi in lumina soarelui si se simti oarecum ciudat sa vada locul de pe iapa alba neocupat, gol. Stranse hamurile si cei doi cai prinsera un pic de viteza.
- O sa ajungem si o sa te duc la o Mestereasa, Aes Sedai, desi singurul tau medicament e odihna.

Nynaeve intra sa se schimbe abia dupa ce rugul era inaltat si toate posibilele stricaciuni reduse la minim, si se ruga ca macar un ceas, unul singur, nimeni sa nu cada de pe scara, sa-si bata cuie in deget sau sa ameteasca de la vopsea.
Camerele ei erau la al doilea cat al casei ce apartinuse fostei Mesterese, Halan, si erau deosebit de mare fata de camaruta de la ferma indepartata a unchiului ei, cea cu care se obisnuise ea. Un geam dublu, atent curatat, se intindea pe aproape tot peretele din fata, astfel ca Mestereasa putea sa vada aproape ce misca in curtile din Emond's Field. Patul mare-buna Mesterea Halan nu fusese tocmai o femeie zvelta- era lipit de celalalt perete, si o masa de lemn vechi unde Nynaeve isi scria mereu insemnarile statea la capul acestuia.
Dulapurile ei -caci avea nu mai putin de trei- erau umplute mai mult cu pomezi,ierburi si licori bine ordonate cu etichete noi si lizibile lipite peste cele vechi, si mai putin cu fuste si bijuterii, dar Nyaneve spera ca s-ar fi gasit macar o rochie dintr-o bucata pentru Bel Tine. Nu ca ar fi tinut neaparat sa participe - nici o fata de care era atasata nu-si impletea parul anul acesta, si niciun baiat nu facea dansul martisului. In plus, jupaneasa Marey era pe patul de lauzie, si nu avea mai mult de cateva ceasuri inainte sa-i vina sorocul. Dansul si jocul picioarelor nu faceau casa buna cu mosirea unui copil, era sigura de asta.
Deschizand cel mai inalt dintre scrinuri, in care ramasera si rochile fostei Mesterese pe care noua Mestereasa nu avusese rabdare sa le modifice pe masura-i, Nynaeve scormoni prin el cu aerul ca nu va intelege niciodata arta de a te imbraca elegant.
Intr-un final, dupa un veac, se hotara pentru o fusta lunga in pamant de culoare rosie, si-o camasa incinsa-n brau, din fir subtire si aproape transparent. Isi pastra pantofii ei cu talpa joasa si moi, pe care-i prefera in locul claparilor inalti cu zgomot enervant pe care le purtau, de pilda, fetele Cauthon.
Parul ei maroniu, deschis de soare, era impletit intr-o coada de-a lungul umarului, lucru care ar fi trebuit sa-i aminteasca ca era destul de in varsta sa fie Mestereasa puilor de vieti precum Cenn Buie. Ochii ei caprui straluceau de pe fata alba, si schita un zambet dulce in oglinda de pe usa interioara a scrinului. Desi dupa ce ocara ii facuse azi era putin probabil, spera ca Mat sa nu o invite la dans: nu credea ca ar fi avut puterea sa zica nu. O incruntatura si niste buze stranse luara locul zambetului.
Da, ar trebui sa se descurce la Bel Tine. Doar era, pana la urma, Mestereasa.

Lan isi mentinu figura lipsita de expresie si privea fiecare frunza care se misca in padurea din stanga si dreapta lui. Din cand in cand mai arunca o privire la Aldieb, dar stia ca iapa era la fel de atenta ca si el la femeia Aes Sedai din bratele lui. Atat Mandarab cat si Aldieb se miscau intr-un pas ritmic, usor, indreptandu-se spre sat unde aveau sa mearga la Mestereasa si totul va fi bine.
- Totul va fi bine, Moiraine Sedai. Totul va fi bine, spuse ca intr-o soapta mangaindu-i fruntea palida.
Astepta sa se trezeasca si intr-un fel vroia sa mearga in sat sa vada ce insemna pentru cei din Emond's Field sarbatoarea de Bel Tine si mai mult de atat, vroia sa stie de unde aparusera acei troloci. Trolocii nu apareau din senin. Mereu se gasea un Myrddraal sau mai multi la o mila departare de troloci, doar ca zona asta era cea mai lipsita de atacurile lor. Lan era atat de curios sa vada cauza incat aproape il grabi pe Mandarab la drumul pietros.
Stranse fraiele de la cal mai puternic in mana de data asta, iar Mandarab se opri brusc. Lan isi muta privirea de la stanga la dreapta cu o mana pe sabia lui cand din padure se ivira trei troloci, iar Lan o lasa pe Moiraine pe Mandarab, iar el sari brusc de pe cal si porni intr-un dans rapid cu cele trei fiare cu cap de tap si corp de om. Sabiile lor se blocau cu ale lui de fiecare data si rareori reusea sa ii zgarie cu sabia. Trolocii acestia sunt mai puternici decat cei de dinainte. Lan se dadu inapoi si se rasuci de doua ori cu sabia iar trolocii cazura la pamant urland. Strajerul fugi spre Mandarab si dintr-o miscare era sus pe sa, cu mantia sa albastra lasata pe spate, iar paru-i lucind in bataia soarelui de amiaz.
Cu o mana o tinea pe Moiraine si cu alta strangea hamurile. Mandarab porni la galop, marind din cand in cand viteza cand ajunsera in sat. Tot satul parca era in sarbatoare. Fiecare persoana parea ca face ceva important. Menestrelul probabil ca ajunsese, iar spectacolul avea sa inceapa. Lan respira usurat cand vazu ca trolocii nu ajunsera la fermele oamenilor. Inainta pana langa o casa care dupa cum stia el din legende si dupa descrieri fusese a fostei Mesterese, Halan, iar acum trebuia sa fie a persoanei care o inlocuia. Se dadu jos de pe cal cu Moiraine in brate, mangaindu-i parul si batu in usa cu putere, astfel incat atrasese toate privirile asupra lui.
- Deschide usa, Mestereasa! Am nevoie de tine.
Batu inca de doua ori in poarta si era cat pe ce sa o doboare de nerabdare.

Thom Merilin afisa un zambet in coltul gurii. Daca sunt ceea ce cred eu ca sunt, atunci o sa faca mai mari necazuri decat a facut vreun om in Tinutul Celor Doua Rauri, crede-ma. Gandurile lui nu le spuse cu voce tare, desi ar fi trebuit, dar azi era Bel Tine si nu trebuia sa ingrijoreze pe nimeni cu povestile sale de Menestrel pe care si asa majoritatea le credeau legende.
- Cu siguranta au venit doar pentru Bel Tine. La fel ca mine. Sigur sunt de prin Baerlon sau de prin Caemlyn. Doar spectatori care au venit sa se bucure de ceea ce nu este la ei in oras.
Vroia sa isi creada cuvintele, dar nu reusi. Avea o vaga banuiala despre barbat, dar femeia ii oferea dubii imense. Sunt doar doi. Si nu cred ca vin cu gand de razboi.
- Aveti mare dreptate, jupan Al'Vere. Cei din Emond's Field isi apara satul cu propria viata. Nu exista nimic de care sa ne facem griji.
Isi mentinu zambetul pe buze si incerca sa isi ascunda indoiala de pe chip.

Nynaeve isi ridica privirea furioasa spre cer, dar nu intalni decat tavanul cu barne groase de lemn. Chiar si asa, incepu. "Lumina, mult ti-am cerut?! Un ceas, al naibii, un singur ceas!" Isi trase camasuta alba in jos, peste fusta rosie, clatinand din cap furioasa. Isi smuci si cosita. "Cu siguranta nu asa ar trebui sa arate o Mestereasa, fir-ar! Mi-au intrat la cap inchipuirile de fetiscana a lui Egwene - poate ca Cenn Buie are dreptate. Nu, asta niciodata! O sa deschid usa aia cu barbia sus, si cei care ma cunosc isi vor inghiti limba. Iar daca e vreun strain, ei bine, atunci e destul de grava problema aceluia incat sa nu se uite la hainele mele. Da."
Cobora scarile, tinandu-si fusta cu doua degete ca o copilita inchipuindu-se Regina, lucru care o facu din nou sa-si smuceasca cosita, si deschise din topor usa, fara nici o politete.
- Spune ce doresti, si grabeste-te, rogu-te. zise ea aspru, dar apoi se opri.

Mat se spala la fantana veche, pe jumatate daramata, cu camasa atarnata la galicile pantalonilor. Cand sa-si coboare capul ca sa-si treaca apa si prin par, simti ca cineva il privea. Ridica ochii, cu stropi prelingandu-i-se de la gat in jos pe pieptul gol, si o vazu pe Else Grinwell uitandu-se la el cu doi ochi mari, si buzele intredeschise de uimire. Pesemne nu mai vazuse un baiat pe jumatate gol. Mat se simti rosind usor, dar alunga gandul. "Ei, si ce? Ea a venit aici, nu eu am cautat-o acasa."
Nu spuse nimic, desi deschise gura ca sa o intrebe ce vroia. Simtea cum obrajii ii ardeau, si asta il facu sa se incrunte, cu o usoara furie. "Arde-m-ar focul, Rand s-ar fi descurcat cu asta. Pana si Perrin. Arde-m-ar!"
Nu era ca o placea cumva pe Else - era mai mica decat el cu ... sa fi fost doi-trei ani, si era prea prietena cu surorile lui,paracioasele naibii, ca sa faca ceva. Nici nu arata cine stie ce ; era alba ca hartia, si asa nu-i sedea la fel de bine ca lui Nynaeve, de pilda. Avea niste ochi mari si albastri, parca mereu holbati, si parul balai, inca despletit. Buzele ei numai bune de sarutat formau niste cuvinte, asa ca Mat isi reveni si realiza ca ii spunea ceva.
- Nu am stiut ca esti aici, Matrim.
"Arza-te-ar, cine credeai ca e, Mos Bili? Si nu-mi mai zi Matrim, sau iti impletesc eu parul, vitica obraznica." gandi el, cu dispretul pe care il avea pentru fetele mai mici, dar nu spuse nimic. Ridica scurt din umeri, ca un nerod. Else insa nu dadu inapoi - ba chiar facu un pas indraznet, inainte, si fusta ei verde matura praful de pe jos. Abia atunci vazu Mat ca era imbracata pentru Bel Tine, si nu-i sedea deloc rau.
- Vroiam doar sa stiu daca o sa dansezi cu mine. Stii tu, la ...
"Ei, uite-o si pe asta! O fata cheama la dans un baiat cu trei primaveri mai mare decat ea. Cine-ar vrea sa plece vreodata din Tinutul Celor Doua Rauri?!"
Un zambet nastrusnic aparu pe buzele lui Mat, si baiatul isi indrepta spatele, trecandu-si o mana prin parul umed. Isi stoarse camasa, dar nu si-o puse inapoi pe el. Ii facu cu ochiul.
- O sa-mi fac timp si pentru tine, Else. Asa frumoasa cum esti, nu pot sa te refuz.
Isi musca buza, straduindu-se sa nu rada. "Chiar asa, cine ar vrea sa plece vreodata din Tinutul celor Doua Rauri?"

Lan isi pastra privirea lipstia de expresie spre fata din fata lui.
- Nu stiu daca observi, dar persoana din bratele mele are nevoie de ajutor, spuse pe un ton artagos.
Arunca din nou o privire catre Moiraine si ii lua suvitele de par de pe frunte si continua pe acelasi ton:
- Crede-ma, nu a adormit pe drum.
Se uita mai atent la fata din fata lui. Era imbracata de sarbatoare si nicidecum nu parea a fi ea Mestereasa. Dadu cu mana inspre ea in semn ca ii parea rau si continua pe un ton mai calm:
- Cheam-o pe Mestereasa. Spune-i ca am nevoie de ea.
O stranse pe Moiraine grijuliu la pieptul lui si mai ca nu o impinse pe fata aceea inapoi in casa, sau mai ca nu intra el dupa Mestereasa.

Egwene isi impleti parul rapid si isi aranja unele suvite cu piaptanul. Daca o vedea vreo femeie din Soborul Femeilor sau chiar Nynaeve cu parul despletit, rasfirat pe spate, nu crede ca mai avea sa fie o Mestereasa. Visul ei era sa fie o Mestereasa, dar nu in satul acesta. Vroia sa plece din acest sat poate chiar si din Tinutul Celor Doua Rauri. Probabil ca in Tarren Ferry avea sa fie mai de folos decat putea fi aici. Nynaeve isi facea foarte bine treaba. Dar stia ca doar daca s-ar fi dus sa ii spuna asta lui Nynaeve sau starostelui avea sa iasa un scandal mare si ca nu avea sa plece datorita legendelor si povestilor despre Razboaiele Troloce. Isi dadu ochii peste cap numai cand isi aminti despre ele si privi rochia de pe pat spalata si calcata, pregatita special pentru sarbatoare.
Rochia era de o culoare albastra, lunga pana la genunchi si care se lega la spate intr-o funda de un albastru mai inchis. Egwene o imbraca repede si isi lua un sal negru sa ii tina de cald, caci primavara nu isi facuse aparitia in Emond's Field si in Tinutul Celor Doua Rauri. Facu o pirueta si zambi vesela, apoi iesi afara unde il vazu pe Rand. Ii zambi si se indrepta spre el.
- Rand...Credeam ca esti gata pentru Bel Tine. Spectacolul va incepe imediat. De abia astept sa vad focul de artificii. Demult nu au mai fost artificii de Bel Tine.
Se dadu doi pasi in spate sa il priveasca si dadu din cap dezaprobator.
- Rand Al'Thor ce ar zice Tam daca te-ar vedea asa nepregatit?

Rand surase spre Egwene - toata proasta dispozitie si grijile disparusera ca prin minune odata ce isi dadu seama cat de prostesc era sa-l deranjeze un vis. N-o fi fost cel mai firesc lucru dn lume, dar cu toate cate se intamplau, cine putea sti?
Si chiar daca ar fi fost macinat de toate grijile pamantului, tot le-ar fi uitat in fata lui Egwene ; era atat de frumoasa acum, cu parul saten-deschis rasfirat pe umeri -foarte rar o vazuse asa- cu rochia subtire si albastra, care probabil il costase o avere pe bietul Bran.
De cand incerca sa-i fie asemenea lui Nynaeve, nu zambea la fel de des - insa acum o facea, vesel si larg, lucru care-l molipsi si pe Rand. Era constient ca zambea ca un tont, jucandu-se nervos cu degetele, evitandu-i privirea. Era lucru greu de crezut -dar cum nu se poate mai sigur- ca Egwene avea sa fie sotia lui intr-o zi, o zi deloc indepartata.
Scutura din cap, incercand sa indeparteze gandul. Avea timp pentru viitor altadata. Timp era mereu.
- Nu sunt nepregatit, Egwene. spuse el pe-un ton glumet, dupa clipe de tacere. Privi in jos, spre surtucul sau maroniu, brodat doar cu cateva fire albastre, si ridica din umeri a lehamite. Rase incet, vinovat. Poate nu erau tocmai cele mai bune haine ale lui, dar nu avusese timp sa se dichiseasca - era barbat, nu vreo Printesa aurie.
- Orisice, asteapta sa-l vezi pe Perrin - daca e asa cum il stiu, si-ti fagaduiesc ca asa e, Perrin al nostru nici macar nu o sa se oboseasca sa-si schimbe camasa, daramite haina.

Daca nu ar fi fost sclipirea periculoasa, nerabdatoare, din ochii barbatului, Nynaeve era mai sigura ca nicicand ca l-ar fi plesnit cu toata forta. Nimeni n-o tratase asa, niciodata, sa-i spuna "Cheam-o pe Mestereasa", de parca era vreuna din dansatoarele usoare din Tarren Ferry!
Stranse din buze si isi arcui o spranceana, umflandu-si narile si incrucisandu-si bratele pe piept. Toti satenii care-i calcasera pragul ar fi dat-o cotita de la prima miscare, si chiar si Mat ar fi inceput sa naduseasca pana la cea de a treia. Insa nu parea sa-i mearga cu acesta.
- Eu sunt Mestereasa, barbate, asa sa sti. Intra odata in casa pana nu-i aduni pe toti aici, si spune-mi ce-a patit.
Se dadu din latul usii, poftindu-l sa intre cu o miscare nervoasa si smucita, a mainii.

Lui Lan aproape ca i se arata un zambet in coltul buzelor, dar nici pe departe sa il arate. Ridica din umeri catre Mestereasa, fara sa isi ceara scuze, fara sa o observe. Ii pasa acum doar de Moiraine. Intra in casa Mesteresei si vazu lucrurile frumos aranjate si curate.
- Se pare ca si cei de la tara se ingrijesc. Se pare ca nu sunteti atat de saraci precum se aude.
Se duse la cel mai apropiat pat si o aseza pe Moiraine pe el. Se puse in genunchi la capul ei.
- Sa spunem ca nu s-a odihnit destul si nu avem destul timp cat sa se odihneasca destul pana sa isi revina.
Strajerul se intoarse cu privirea fulgeratoare inspre Mestereasa si cu un ton aproape poruncitor spuse:
- Crezi ca poti face ceva? Cat mai repede posibil?

Perrin Aybara ofta cand vazu pe toata lumea pregatita de sarbatoare. Pentru el era ceva extrem de important , dar nu indeajuns cat sa se imbrace la camasa de in si cele mai bune lucruri ale sale. "Pe Lumina, de ce toti oamenii pun atata pret pe cum arata. Importanta e distractia. " Isi schimba camasa cu una asemanatoare cu cea pe care o purtase mai devreme si isi lua aceeasi haina peste. Ofta, stiind ca nu va fi cel mai elegant, dar ca nici nu vroia sa fie.
Ii vazu pe Egwene si pe Rand si se indrepta spre ei cu pasi rapizi, parca intr-un salt.
- In sfarsit o sa il vedem pe Menestrel si artificiile.
Egwene aproape ca isi puse mainile in cap.
- E singurul lucru care te intereseaza? Sa auzi niste povesti care pot fi spuse de orice jupan?
Perrin ridica din umeri.
- Da, pentru ca Menestrelul poate face mai multe ca un jupan. O sa ne sitram si o sa fie cea mai frumoasa sarbatoare a anului.
- Perrin, tu abea sti cum arata un Menestrel. Normal ca esti entuziasmat daca nu ai mai vazut niciunul pana acum .
- De parca tu ai mai vazut, spuse Perrin pe un ton rastit.
- Drept e ca nu am mai vazut, dar nici nu tin neaparat sa vad. Vreau doar sa se termine.
- Si eu am vazut pe Menestrel in hanul Izvorul de Vin. Nu stiu ce cauta acolo.
Egwene izbucni in ras.
- Mancare. Adapost. O cana cu vin. Ce putea cauta?
Perrin tacu din gura, dandu-se batut si era nerabdator ca spectacolul sa inceapa.

Rand ii facu un semn din ochi lui Perrin de cum acesta se lansase in sfada ca un berbec fara coarne, si isi inabusi rasul in pumn. "Lumina pe noi, Perrin Aybara, ce-ti vine sa te iei la harta cu Egwene, fiica starostelui?" Era problema lui - Rand nu avea sa-si dea singur foc, venindu-i in ajutor. Se apropie de Egwene, si pentru o clipa, se pomeni dorindu-si foarte tare sa o sarute - nu asa cum vazuse la Wit al'Lewin, ci pe obraz, dar stia ca pentru Egwene era la fel de rau ; de cand incerca sa fie la fel de apriga ca o Mestereasa, Rand nu mai stia cum sa o ia, de frica sa nu se arda. Ba era neclintita ca o stanca, ba schimbatoare ca o furtuna, ba vesela si simpla ca soarele. "Femeile." Spera ca nu erau toate asa - nu ca ar fi vrut mai multe, oricum. Ea ii era de-ajuns, credea.
Se puse usor cu spatele la Perrin, mai aproape de ea, si ii zambi scurt, usor incurcat.
- Arati foarte frumoasa azi, Egwene Al'Vere.

Nynaeve isi inclesta unghile in palma, stapanindu-se. "Il.Omor." isi spuse ea, si apoi trase aer in piept. Cat tupeu pe gura-mare asta, sa vina aici ca la maicasa acasa, cu sabia de cincspe' picioare agatata la sold aproape nepasator, si sa-i dea ei ordine! Auzi, oameni saraci! Mama lui, daca ar fi fost macar din Tinutul celor Doua Rauri, l-ar fi pocnit de i-ar fi tiut urechile pana cand avea nepoti. Se apropie de patul pe care era asezata femeia, si ii atinse mainile.
Se retrase atat de repede, ca dintr-un curent puternic, simtind cum tot corpul o furnica si picioarele ii tremurau. Aproape rasturna o gramada aranjata de paturi de pe unul din paturile libere, si o curpinse o ameteala atat de brusca si de apriga incat se sprijini cu mana de perete si inchise ochii. "Ce...?"

Egwene ii multumi aplecandu-si capul. Intentia ei era sa il sarute pe obraz, dar o Mestereasa nu ar fi facut asa ceva in ruptul capului. Nu trebuia sa ii spuna ca si el arata bine ca si-o lua in cap. Aproape ca rosi, ceea ce nu i se mai intamplase de ceva vreme.
- O sa inceapa imediat. Ma intreb ce face Nynaeve de nu vine. Ar fi trebuit sa fie aici pana acum.
Perrin sa baga din nou in vorba.
- Probabil ca are treaba. Cine stie cine s-a mai accidentat.
Egwene nu spuse nimic, ci doar il privea pe Rand in ochi. "Lumina, cat as vrea sa sar la gatul lui si sa il imbratisez, dar nu pot. " Ridica din umeri si continua sa se joace cu varufurile cozii sale pe degete.

Lan se uita la Mestereasa si in urmatorul moment fuse langa ea. Ii puse mana pe umar si o ajuta sa isi recapete echilibrul .
- Se pare ca voi cei de prin tinuturile astea mai indepartate imediat cedati la o munca care va vine inafara programului. Sper ca nu ti-am cerut prea mult sa imi ajuti...
Se opri brusc. Nu stia cum sa o numeasca. Nu putea sa spuna "stapana" sau orice alt cuvant care sa dea de gandit.
- ...tovarasa de drum, spuse in cele din urma.
Se intoarse cu spatele la Mestereasa , aproape fara sa ii pese daca ea se simtea mai bine sau nu.
- E doar o ameteala. Sunt sigur ca asta nu o sa te doboare. Mesteresele ar trebui sa fie puternice. Cel putin, acelea pe care le stiu eu.

Off: Sis, in primul rand extra e neologism, nu-l poti folosi intr-un dialog, iese garbage. In al doilea rand, o ador pe Egwene si ador reactia lui Lan, dar trebuie sa stiu daca el chiar nu stie de ce a reactionat asa Nynaeve sau doar se preface? E important.
Nynaeve expira incet, incercand sa opreasca camera din a se invarti cu ea. Cand in sfarsit ametelea lua sfarsit, incerca sa ignore raul din stomac si se apropie de femeia intinsa, punandu-i din nou mana pe frunte. De data asta, nu se intampla nimic in afara de un scurt fior - chiar de-ar fi avut timp sa se intrebe ce fusese lucrul de dinainte, nu era sigura ca ar fi facut-o. Insa cu siguranta nu avea vreme de intrebari ; se intoarse spre barbatul nepoliticos de langa ea, abtinandu-se sa-i dea o replica pentru "Mesteresele ar trebui sa fie puternice" sau "Nu stiam ca voi cedati de la o munca grea".
- Nu pot sa o vindec fara sa stiu ce a patit, omule. Nu sunt vreo nenorocita de Aes Sedai.

Rand isi dadu ochii peste cap, sperand ca ea sa nu observe. "Ar fi durut-o buzele ei frumoase sa zica macar un multumesc? Isi smuceste pana si parul ca Nynaeve, sau cel putin incearca. Lumina sa m-ajute, nu vreau sa ma insor cu o oglinda a Mesteresei, nici acum si nici peste cativa ani!"
Inainte sa apuce sa mai zica ceva, Mat se indrepta spre micul grup adunat la iesirea din han, cu un zambet tamp intiparit pe fata. Lui Rand nu-i trebuira doua priviri ca sa-si dea seama ce facuse prietenul lor, dar trebui sa astepte pana cand acesta se apropie ca sa poata spune si cu cine.
- Else Grinwell?! tipa Rand, iar mana lui Mat tasni in aer, incercand sa-i astupe gura.
- Nu fa tot satul sa vina la mine - familia aia e o nenorocire, sunt mai multi decat gandacii si scapi mai greu de ei.
Rand clatina din cap, razand cu indulgenta. Cand avea Mat sa se invete minte? Else era nu mai mult decat o copilita - indrazneata, desigur, dar de soiul ala care se indragosteste si tine si cu dintii de sarmanu' pe care pune ochii.
- Ai sarutat-o pe buze, cu ... ? incepu Rand, printre rasete. Mat doar aproba din cap, cu aerul ca facea asta de trei ori pe zi, lucru care-l facu pe Rand sa rada si mai mult.
- Si ce-a zis? intreba el din nou.
- Ma intrebi daca i-a placut? replica Mat, facand smecher cu ochiul, iar Rand se infiora si-si lovi prietenul peste brat. Nu ar fi vrut sa stie ce ii placea sau nu copilitei de Else Grinwell nici intr-o suta de veacuri, dar nu putea zice ca nu era curios. "Egwene m-ar lasa fara urechi daca as incerca macar asa ceva, si doar ea mi-e, pe Lumina, sortita, nu vreo vecina pe care o vad la coltul satului!"
Abia atunci isi aminti de Egwene, si Mat paru sa faca la fel ; amandoi rosira si-si plecara privirile, incercand sa scape de sub secure. Fetelor nu le placeau de fel cand baietii vorbeau despre saruturile lor de fata cu ele ; si lui Egwene cu siguranta mai putin decat tuturor.

Lan se crispa cand auzi cuvantul "Aes Sedai". Aproape ca isi iesi din fire, dar cand se intoarse spre ea avea aceeasi figura lipsita de expresie si privirea fulgeratoare. Se apropie de ea, tinandu-si inca o mana pe sabie.
- Nu sti nimic despre acele femei. Nici tu si nici nimeni din Emond's Field. Asa ca nu aveti niciun drept sa le numiti nenorocite, spuse Strajerul pe un ton calm la exterior si furios in interior.
Ingenunche langa Moiraine si grijuliu ii stranse mana intra lui.
- A lesinat.
Atat putea spune, caci detaliile, desi erau importante, nu le putea dezvalui unei Mesterese ingamfate.
- Daca o sa ma intrebi de ce, nu stiu. Nu suntem legati unul de altul. Mergeam prin padure si a lesinat. Noroc ca nu era pe cal.
Se ridica si isi sterse pantalonii de praful de pe jos.
- Si imi retrag cuvintele cu curatenia.
Se retrase in spatele Mesteresei si se aseza la masa rotunda din coltul camerei.

Lui Egwene ii trecu un fir pe sirea spinarii, iar Perrin facu o grimasa.
- Voi, baieti, nu aveti altceva de discutat, nu? Chestiile astea se discuta doar intre voi, spuse Egwene pe un ton aproape scarbit.
Arunca ochii spre Else Grinwell si in urmatorul moment isi dadu ochii peste cap. "Noroc ca nu a luat-o Rand. Atunci chiar ca ma infuriam." Incerca sa isi pastreze aceeasi figura si doar sa il priveasca intens pe Rand.
- Si tu cu cine mergi, Rand? Caci Mat si-a gasit partenerea.
Arunca din nou o privire spre fata si apoi continua:
- Nu cea mai potrivita.

Nynaeve se intoarse spre Lan, fulgerandu-l cu o privire care ar fi redus pe oricine la tacere. Se intoarse spre femeia intinsa pe pat, si o privi cateva clipe in tacere, cugetand atent. Apoi se indrepta de spate, lua un lichid rosiatic de Sangele Mortului, si il turna pe o bucata curata de bumbac tinandu-si respiratia. Mirosul era atat de intepator, incat probabil nu i-ar fi iesit din minte zece ani de acum incolo. Rautacioasa, nu-l avertiza si pe barbatul din spatele ei sa faca la fel. "Sper sa se inece in propria limba, afurisitul."
Tampona bucata de carpa pe langa chipul femeii, si nu trecura mai mult de cateva clipe si aceasta deschise ochii, clipind des.
- Ce Lumina ... ? incepu ea, sprijinindu-se cu coatele de pat, tragandu-se in spate de la materialul inrosit.
Nynaeve aproba incet, si insuruba capacul licorii, asezand-o cu grija inapoi in dulap. Arunca carpa in semineu, stiind cat de repede va arde, si se intoarse spre femeia dintr-unul din paturi.
- Buna ziua si tie. Eu sunt Nyaneve al'Meara, Mestereasa din Emond's Field.
Sclipirea unui zambet trecu pe chipul femeii, care era destul de calm de altfel, neobisnuit de calm, avand in vedere ca tocmai isi pierduse cunostiinta si fusese adusa de cine stie unde.
- Nu stiu ce s-a intamplat cu tine, ...
Nynaeve se opri, aruncand o privire la hainele ei. O rochie albastra, cu matase alba pe piept si la tiv, si o pelerina fina si intunecata. Inghiti in sec. "Daca si asta se plange de curatenie, ii dau ceva de n-o sa mai poata sta jos luni intregi. Nobili, aici?! Oare ce Sfantu'or cauta?"
- ... jupaneasa, dar nu te pot lasa sa te ridici astazi din pat. Trupul tau e sfarsit, desi mintea ta e limpede, se pare.
- Inteleg. spuse femeia, cu o voce linistita, melodioasa. Eu ma numesc Moiraine, Mestereasa. Iti multumesc pentru ca m-ai ajutat.
Ceva sclipi din nou in privirea ei - parea curiozitate pentru ceea ce facuse Nynaeve, sau poate o urma a banuielii ca stia. "Prostii! Ce sa stie ea despre treburile unei Mesterese?" Se intoarse cu spatele si privi pe geam ; soarele incepuse deja sa apuna.
- Suntem in Emond's Field, deci. Multumesc, Lan.spuse femeia cu un glas coborat, dar nu destul de coborat incat Nynaeve sa nu o auda. Incerca sa se ridice in capul oaselor, insa nu reusi decat sa se sprijine cu o mana de marginea patului.
- Lan. Poti sa-mi dai ceea ce am folosit pe drum? repeta femeia din nou, si Nynaeve nu-si dadu seama despre ce vorbea pana cand nu se uita la barbatul din spatele ei. "Unchiul meu a avut un bivol pe care-l chema Len. Deosebirea nu e prea mare." gandi Mestereasa, strangand din buze. Orice avea sa-i dea barbatul, nu era treaba ei ; Mestereasa se intrepta de spate si-si smuci cosita, privind spre cei doi.
- La noi in sat e o sarbatoare acum, se cheama Bel Tine. Ma indoiesc ca ati auzit de asa ceva, dar eu trebuie sa ma duc. Baia e la capatul pridvorului, si paturi sunt in gramada aceea. O sa vin sa vad cum te simti.
Femeia doar zambi, si se intoarse doar o clipa spre Nynaeve, ca sa aprobe scurt din cap. Apoi, atentia i se concentra din nou pe barbat, cerandu-i din priviri "lucrul acela care-l folosise pe drum", oricare ar fi fost el.
- O sa te las sa stai aici, omule, daca fagaduiesti sa n-o deranjezi. Are nevoie de atata odihna cat ai si tu de bune maniere. zise Nyaneve pe un ton aspru, fulgernadu-l cu privirea.
De data asta, femeia -Moiraine, parca- rase incet, clatinand din cap. Era usor uimita, ceea ce era greu de crezut - sigur il mai numise cineva necioplit pe acest Lan.
Mestereasa se intoarse cu spatele, nevrand sa mai vada cum se pupau aia doi din priviri, si iesi pe usa, smucindu-si necontenit cosita.

Rand rosi si mai tare - o simtea in obraji. Probabil Mat radea de el si cu coatele - trebuie ca arata ca un vitel asa, balbaindu-se in fata lui Egwene.
- Pai, eu, uh, sti .... ma gandeam, adica fiindca e dat sa, sti tu, Soborul Femeilor, suntem, uh, promisi si toate alea, cred ca e ... nu stiu, adica, Lumina, banuiesc ...
Se opri si tacu, dandu-si seama cat de idiot era. Mat pfuni, si se intoarse cu fata spre Egwene.
- Pe Lumina, fata draga, baiatul asta se chinuie aici ca o oaie fara coada! Ceea ce vrea sa spuna, arde-m-ar, cred ca e un fel de invitatie. Spune-i odata da si haide sa mergem, pana nu incepe totul fara noi!
Rand il fulgera pe Mat cu privirea, si isi pleca ochii in pamant, stiind ca obrajii ii ardeau.

off: SIS! E cel mai genial post ever! Doamne deci il ador, pur si simplu, il ador! E genial + derivatele, mamica mea! Deci Nynaeve e geniala si Mat si Rand si Moiraine, toti!

Lan se uita la Mestereasa cum pleaca si clatina din cap dezaprobator. Se uita la Moiraine si parca i se lumina fata cand o vazu treaza si in regula. Se apropie de ea si se aseza pe pat langa ea.
- Crede-ma nu i-am facut nimic. E doar prea ingamfata si e asa de artagoasa.
Strajerul ridica din umeri si se gandi la ceea ce ii ceruse Moiraine. Se ridica de pe pat si se indrepta la fereastra sa vada daca nu cumva era cineva care sa asculte pe la usi sau sa stea sub pervaz. Fara sa se miste, aproape ca uita sa respire, clatina din cap a refuz.
- Nu cred ca este bine sa folosesti angrealul, Moiraine Sedai. Ai folosit prea multa putere si din cazua asta ai cazut, spuse pe un ton scazut stiind ca indiferent daca era cineva la usa sau nu, nu putea auzi.
Nu se clintini de la fereastra, privind oamenii care se pregateau de sarbatoare.

Egwene se uita confuza la Rand si apoi ridica din sprancene lui Mat. Se gandi ce ar face o Mestereasa in acest moment. Isi trecu privirea la Perrin care ridica din umeri si se duse sa ocupe un loc cat mai in fata pentru spectacol. Egwene vroia atat de mult sa accepte si sa sara la gatul lui si sa rada fericita, dar oferi o incuvintare.
- Voi merge cu tine Rand Al'Thor, spuse pe un ton formal.
Ii apuca bratul si un zambet ii aparu in coltul buzelor.
- Sa mergem. Mat iati si tu partenera si hai sa mergem.
Ii zambi malefic lui Mat si ii stranse bratul lui Rand. "Oare pe unde umbla Nynaeve? Ce s-o fi intamplat de nu apare? "

Moiraine urmari privirea lui Lan, si zambi cu blandete. "Ca intotdeauna, are grija de mine. Nu stie ca sunt ca si moarta daca cineva ajunge la el inaintea mea."
- Nu vreau sa conduc puterea, Lan Mandagoran, ci doar sa repar ceea ce-am stricat singura. Verin Sedai a spus ca angrealul poate fi folosit si sa vindece, daca stiu cum. Asa ca ...
Femeia Aes Sedai zambi, aproape glumet, si ridica din umeri.
- Nu ai ce-i face. continua ea linistita. O sa-mi dai angrealul, ca sa pot sa ma ridic fara sa ma prabusesc pe podea.
Facu o grimasa, stramband din nas.
- Nu e prea curata.

Mat ranji spre Rand, cu spatele la Egwene, ridicand din sprancene, dar zambetul ii disparu cand o vazu pe Mestereasa venind.
Isi casca gura ca un vitel, mijindu-si ochii ca sa se convinga ca o vede bine. Ea era. Nynaeve Al'Meara, purtand o fusta rosie si-o bluza de-ar fi vazut prin ea si orbul? Nu-si putea crede privirii. Nici nu-si dadu seama cand ajunsese Mestereasa in fata lui, dar palma il facu sa-si revina.
- Trezeste-te, Matrim. spuse ea, prefacandu-se furioasa, dar Mat vazu zambetul din ochii ei. Isi freca obrazul fara ma mai spuna nimic, si pleca sa o caute pe Else Grinwell. Poate mai avea timp de cateva sarutari inainte de artificii.

Rand inghiti in sec cand vazu palma pe care o primi Mat - nu fusese una usturatoare, dar era indeajuns. "Lumina, sa nu-i vina si lui Egwene idei! Nynaeve nu e un exemplu bun, deloc, deloc, deloc! De ce nu poate si ea sa vrea sa fie precum Kari Al'Selle, buna, si blanda, si cu piept mare?!" Ultimul gand il facu sa clatine de unul singru din cap ; nici Mat nu era un exemplu bun pentru el, se parea ca.
Stranse incet bratul lui Egwene, ca sa-i aminteasca ca era acolo si ca nu merita deloc o palma, apoi isi indrepta tinuta si pornira spre rugul din mijlocul campului, scaldat in lumina de amurg. Vazu un fluture zburand in aer, asa ca-si puse o dorinta ; asa era randuiala. "Vreau doar ca lucrurile sa ramana la fel", gandi el, si stranse mai tare bratul lui Egwene.