Gossip girl.

Aici Gossip Girl, singura voastra sursa catre vietile savuroase ale elitei din Manhattan. Cine sunt ei, in afara de niste tineri salbatici, superbi, si bogati ? O sa va spun asta, impreuna cu secretele lor cele mai intunecate. Dar cine sunt eu? Nu o sa afli prea curand. Nu e niciodata aici cand te astepti, si mereu apare exact cand nu ai nevoie de ea. Iar o anume Waldorf stie asta cel mai bine. Despre cine vorbim ? Serena Van Der Woodsen a fost mai mult decat "vazuta" la Central Station, coborand superba si ravasita dintr-un tren Manhattan - Maine. De ce? Nimeni nu poate spune. Ne-am mira daca blonda insusi ar sti de ce. Ultima oara cand am verificat, noi, fetele bogate si frumoase din Upper East Side nu avem nevoie de un motiv ca sa facem ceva, cum ar fi sa aparem pe neprevazute cu o zi inainte de inceperea noului an, sau sa disparem dupa o noapte la fel de misterioasa ca cea a Cutitelor Albe. Oare ce va zice B. ? Si chiar mai important de atat, cum o va zice? Stiti ca ma iubiti. Xoxo, Gossip Girl.
Blair inchise capacul veceului, se ridica din genunchi scuturandu-si fusta plisata Diane Von Furstenberg, si zambi reflectiei ei din oglinda. Mai zambi odata, incercand sa para credibila, puternica, si seducatoare. Ofta, iritata. Lua periuta de dinti si ingenunche din nou.
Cand iesi din baie, arunca un zambet relaxat invitatilor speciali de la petrecerea mamei ei, trase incet de marginile maieului reiat Helmung Lang, si se grabi sa-l caute pe Nate. Avea un sentiment neplacut ca ceva se va schimba ; si asta, de obicei, avea legatura cu el.

Serena cobori cu pasi timizi, dar in acelasi timp grabiti din tren. Nu era nimeni acolo sa o astepte si nu vazu pe nimeni cunoscut. Toata lumea ii soptea numele, dar ea nu se chinui sa vada despre cine era vorba. Trase bagajul dupa ea si vazu o gramada de fete cu mobilele in mana, toata lumea urmarind ultimele stiri de pe Gossip Girl. Isi dadu ochii peste cap si se urca in primul taxi pe care il gasi, indreptandu-se spre petrecerea unde se afla mama ei. In taxi se gandi la Blair si cat de suparata ar trebui sa fie, apoi se gandi la sentimentele ei pentru Nate. Acum e cu ea, nu trebuie sa ma mai gandesc la ce ar fi putut sa fie. Daca nu as fi dat inapoi dupa acea nunta, totul ar fi diferit acum, isi spuse in timp ce trecu pe langa fosta si actuala ei scoala. Ofta si isi aminti despre viata pe care o duse la internat. La fel ca si aici, Serena era placuta de toata lumea si multi baieti o placeau. Mereu era cu gandul la Nate, asa ca ii refuzase aproape pe toti. Niciodata nu se gandise sa dea un telefon sa spuna unde este si se bazase pe mama ei sa spuna toate detaliile prietenilor sai. A fost o alta experienta pe care nu ar repeta-o, chiar daca toata lumea ar vrea ca ea sa plece din nou. Inabusi un cascat si isi aduse aminte ca nu mai dormise bine de cand plecase, fiecare noapte plina de lacrimi si uneori pararei de rau.

Nate termina si ultimii stropi din paharul greu de cristal, in care intrase deja iremediabil mirosul de whisky, la fel ca pe buzele lui sau pe tivul cravatei visinii Gaultier, pe care varsase cateva picaturi. Clatina din cap, simtind incet ametelea ce ii preceda tot timpul greselilor fata care le facuse. In amintire ii veni, din nou, nunta Shepard de anul trecut.
Inainte sa apuce sa-si mai ia un pahar sau sa incearca sa redevina lucid, o vazu pe Blair intreptandu-se spre el. "E frumoasa", incerca sa-si spuna. Nu era ca si cum s-ar fi simtit obligat sa creada asta sau ar fi mintit pe cineva, pentru ca Blair Waldorf era, intr-adevar, printre cele mai atragatoare fete din Upper East Side. Si acum, in acea camera cu peretii de-un crem ars si tablouril alb-negru ale tatalui ei, pur si simplu radia. Nu era nici cea mai inalta, nici cea mai bogata, si nici cea mai bine-imbracata fata de acolo, dar avea ceva ce pana si Nate stia ca nu se gasea in Barney's sau in Bergdorf's.
- Hei. spuse ea cu o voce moale, atingandu-i delicat maneca sacoului cenusiu, intr-un gest posesiv si dulce in acelasi timp.
- Te-am cautat de cateva minute. Unde-ai fost? raspunse el, fara sa se abtina. De obicei ea era cea cu intrebarile insisistente, dar Nate vroia sa gandeasca macar odata in deviza Archibald. "Da-te dupa program sau mori."
Ea paru usor incurcata. Ochii ei mari, migdalati si caprui-aurii, alungiti la colturi cu o linie subtire de eyeliner negru, il privira intrebator. Buzele ei aratau de parca s-ar fi sarutat cu cineva : rujul rosu, atat de strident in urma cu cateva minute, se stersese si colorase putin si pielea palida dimprejur. Probabil ca ar fi trebuit sa fie gelos, sau macar macinat de neincredere, dar asta pur si simplu nu era deloc Nate. Si in plus, buzele fusesera mereu cea mai senzuala si atragatoare trasatura a ei. Dincolo de sanii bine conturati sau de fesele lucrate, dincolo chiar si de parul aranjat scump sau de ochii mierii, mereu gura ei e cea care -chiar daca nu destul de des- il inebunise. Acele buze ii zambeau acum moale.
- Haide sa mergem undeva, intr-o camera de la etaj. E prea aglomerat aici, si mai e ceva timp pana se serveste masa. sugera ea, la fel de organizata si cu chipul lipsit de expresie ca intotdeauna, dar stralucirea din spatele ochilor ei trada totul. Stia ce ii spunea, ce insinua.
Nate zambi in sinea lui. Credea ca vrea sa astepte pana implineste 18 ani, de fapt, in utlima vreme era destul de sigur ca nu avea sa fie into her vreodata. Mai ales in sensul propriu. In seara asta, insa, chiar nu se asteptase. Ridica din umeri ca si cum nu i-ar fi pasat, si aproba linistit din cap, dar un fior trezit din pantalonii lui de stofa stia mai bine ca era unul din putinele lucruri care reuseau sa-l faca sa-si iasa din starea de calm.
O lua de mana posesiv, impletindu-si degetele cu ale ei, si isi strecura un brat pe dupa talia ei subtire, zambind de-a binelea. Ea il trase linistita, si totusi aproape alergand, in susul scarilor. Nate arunca o privi in jos, spre paharul de whisky, spre discutiile plictisitoare ale Capitanului, si spre zornaitul tacamurilor. Masa trebuia sa mai astepte. Ii era altfel de foame acum.

Se pare ca lucrurile merg atat de bine intre N. si B, dar noi abia asteptam ca S. sa isi faca aparitia in lumea tinerilor bogati, unde majoritatea stim ca nu se incadreaza. Si acum ca lucrurile merg atat de bine intre B. si N., o sa accepte o Waldrof ca fosta ei prietena sa se mai bage intre ei?
Nate deschise usor si silentios usa de la un dormitor, apoi mai arunca o ultima pe holul decorat cu o gramada de tablouri. O lasa pe Blair sa intre. Se uita ametit la mana lui si ii paru atat de rau ca arunca paharul in urma lor; chiar avea nevoie de o inghititutra de whisky ca sa prinda curaj si sa faca el prima miscare. Clipi de cateva ori si se apropie de ea, mangaindu-i obrazul. Nunta Shepard ii reveni din nou in cap, dar incerca sa ignore si sa uite acel lucru atat de gresit. Vroia sa ii spuna iubitei lui de ceea ce s-a intamplat la acea nunta, dar nu putea ; cel putin nu acum. Se apropie usor de buzele ei rosii si fura un pic din intensitatea culorii. O prinse de sold si trase de fermoarul rochiei.

Blair ii raspunse la sarut, multumind in gandul ei tocurilor de zece pe care le purta, si se apropie mai tare de el, lasandu-si rochia sa cada la podea. Isi trecu o mana prin parul lui blond-saten , usor carliontat, si se departa ca sa inchida usa. Fara sa se gandeasca ca aproape tremura, se intinse pe pat in demi-intunericul din camera, si isi dadu jos furoul de matase.
- Da. sopti ea, desi el nu o intrebase nimic.

Chuck Bass arunca cartile pe masa si injura zomotos, facand doi batrani pomposi sa se intoarca spre el, acuzatori.
- Cred ca glumesti. Asta e a patra oara la rand cand castigi.
Scoase carnetul de cecuri din buzunar si semna unul, strangand din dinti la vederea sumei. Mereu spunea ca nu avea sa se mai joace carti vreodata -sau orice alt joc de noroc. Era un idiot, stia asta. Un om la fel de ghinionist ca el nu avea cum sa castige vreodata ceva.
- Sa-mi bag. sopti incet, gandindu-se la ce explicatie ar trebui sa-i serveasca domnului Bart Bass luna viitoare, cand veneau actele de la banca.
Facu semn chelnaritei sa mai aduca doua pahare : era, pana la urma urmei, o petrecere privata Waldorf. Dadu unul peste cap si zambi spre cei de la masa.
- Haide, inca o tura. Ma bag cu cinci mii.

Nate se apropie usor de pat, lasand fiecare amintire sa curga si incercand sa faca in asa fel incat singura persoana din mintea lui sa fie Blair. Se aseza pe pat, incercand sa nu miste salteaua si se apropie de ea, dandu-si cravata peste cap si aruncand-o undeva in camera.
Ii zambi suav lui Blair si o saruta intens, furisandu-si mainile in jos pe picioarele ei.

Howard Archibald mai lua o gura din cocktail-ul sau tropical. Se uita in sala dupa fiul sau, Nate si il vazu doar pe prietenul sau la o masa de jocuri. Isi dadu ochii peste cap si isi indrepta privirea spre colegii lui de la birou. Le zambi, apropiindu-se de ei.
- Deci, Archibald, pe unde umbla fiul tau? Am vrea si noi sa discutam cu el.
Howard inghiti in sec pentru o secunda, dar nu ii lasa pe acei domni sa mai puna o intrebare.
- Probabil a iesit sa ia putin aer. Atmosfera deja devine tensionata.
Zambi scurt si ironic si isi mai furisa o data privirea prin sala.

Blair tresari cand Nate isi cobora mana, si continua sa-l sarute. Simtea apasarea din pantalonii lui stramti pe picioarele ei, si zambi in sinea ei. Doar faptul ca reusise sa-l excite atat de repede o facea sa creada ca nu era o completa greseala.
Dar tot se simtea absurd, ca intr-un film din care cineva ii luase scenariul inainte sa invete replicile. Nu stia ce trebuia sa faca acum. Era goala, intinsa pe patul de satin, in camera era o bezna placuta si el era acolo, deasupra ei, la fel de frumos si acum si excitat. Si ea pur si simplu se blocase.
Nu era pregatita. Stiuse asta de cum ajunse la al doilea nasture al pantalonilor lui de stofa si acestia cazura, dezvelind picioarele de model ale lui Nate si boxerii negri, Kalvin Klein.
Aprope isi feri privirea de ce se afla acolo, iesind afara atat de evident. Se simtea atat de copila, si de ... copila. Se simtea ca o pustoaica naiva.

Nate incerca sa continue ceea ce tocmai incepuse, dar nu putu. Nu putea sa fie cu ea si sa se gandeasca la cea mai buna prietena a ei si la acea nunta blestemata. Nu putea pana nu ii spunea adevarul.
- Blair...
Ii spuse numele ca pe o soapta, cuvintele abia iesira din gura lui. Inchise ochii pentru cateva momente, profitand de bezna ce era in camera si incerca sa o simta doar pe ea. O saruta din nou, de data asta mai apasat, furand si ultima pata de ruj existenta pe buzele ei moi.
Ii lipi corpul de al lui, gandindu-se doar la ea, si isi cobori buzele pe gatul ei moale, inspirand parfumul ei frantuzesc.

Blair ofta incet cand buzele lui Nate ii atinsera gatul, cuprinsa de un fior placut. Isi departa putin picioarele, inca nesigura, si se lasa mai pe spate. Avea pielea de gaina, desi in camera era destul de cald. Stia ca era doar efectul lui Nate asupra ei. Isi impinse capul in perna, dandu-si parul peste umeri, si se ridica putin sa-l sarute. Apoi, astepta. Dar timp de cateva clipe el nu facu nimic mai mult, asa ca se inveli discret cu o patura indeajuns cat sa se ridice in sezut, si il privi curioasa. Curioasa si recunoscatoare.
- Ce s-a intamplat, Natie ? Ai vrut sa-mi spui ceva.

Nate isi pastra gandurile pentru un moment apoi se aseza langa ea. Nu se simtea asa cum se simtise cu Serena, anul trecut, dar nici nu vroia sa ii zica nimic lui Blair. Ultimul lucru pe care vroia sa il faca, era sa o raneasca. Ii zambi , si spera ca ea sa nu realizeze ca era un zambet fals, si se dadu jos din pat, oarecum dezamagit de propria persoana.
- Cred ca ar fi mai bine sa ne intoarcem.
Ofta si se intoarse spre ea, intalnindu-i privirea care in acel moment il topea.
- Am lipsit destul de mult.
Se apropie si o saruta usor pe frunte.

Blair il impinse ferm, prea uimita ca sa poata sa spuna ceva. Ce naiba facuse? Facuse ceva gresit, sau nu facuse nimic ... ? Nu intelegea.
- Nate, ce mama naibii ... . Ma rogi asta de cand am inceput sa iesim impreuna. Ce joc tampit e asta, cand eu sunt gata sa o fac tu sa refuzi ?
Il fulgera cu o privire arzatoare. Nu intelegea. Si totusi, o facu imediat cand ii intalni privirea ; ii ascundea ceva. Recunostea asta la baieti. Asta era. Asta trebuia sa fie.
- Spune-mi. il indemna ea incet, pregatindu-se pentru ceva destul de groaznic.

Nate se simti deja inconjurat de vinovatie si de minciuni. Era de ajuns tot ce se intampla in familie si inafara cat sa mai trebuiasca sa o minta si pe ea. Se aseza pe pat si ii prinse mana catifelata.
- Blair...
Soptindu-i numele isi aminti prima lor intalnire. Zambi la amintire si se uita din nou la ea, cu ochii lui albastri patrunzatori.
- Uite, anul trecut la nunta Shepard, Serena nu era inca plecata si sti ca eu inca simteam ceva pentru ea.
Inspira si expira aerul inchis din camera.
- Am baut amandoi si...

Blair incerca sa-si recapete bataile inimii, dar acestea o luasera deja la o viteza mult prea mare. Trase aer in piept si expira cu grija.
- Dar atat a fost, nu ? Probabil ai sarutat-o.
Era atat de dureros de sigura ca nu se oprise aici. Atat de sigura, incat nici nu stia de ce il mai intrebase asa ceva. I se puse un nod in gat ; inghiti in sec, incercand sa-l alunge, si isi privi mainile, asteptand.

Nate se ridica de pe pat, simtind ca nu mai putea sa stea asa de calm cand de fapt ardea pe dianuntru. Isi lua pantalonii pe el si isi ridica cureaua de pe jos.
- Nu, Blair, nu s-a terminat acolo. Noi am dus actiunea pana la final.
Amintirea ei ii reveni din nou in minte si incerca sa si-o scoata ca sa se poata concentra pe ceea ce avea sa spuna mai departe. Se apropie de Blair si o mangaie pe obraz.
- Imi pare rau, nu vroiam sa afli de la altcineva care sa nu fiu eu.

Blair ramase cateva clipe in tacere, acoperita doar cu patura subtire.
- Oh, Dumnezeule. sopti ea incet, si de indata cum o facu, simti ca i se ia rasuflarea. Sari in picioare si il lovi pe Nate cu toata puterea de care era in stare, imposibil sa-si retina lacrimile. Ii curgeau pe obraji limpezi, si ea suspina incet.
- Cum ai putut sa faci asta, nenorocit ce esti?! Cu ea?!
Renunta brusc sa mai zica ceva. Isi lipi incet capul de perete, continuand sa planga in hohote. Apoi, simti ca nu mai poate sa stea sa planga in fata lui. Se imbraca repede cu rochia ei neagra, uitandu-si dresurile acolo, si se incalta, apoi iesi pe coridorul etajului privat zguduita de plans. Nu vroia sa se gandeasca la nimic altceva decat la lucruri simple : lacrimile care ii cadeau pe tesatura rochiei si apoi pe covor. Cineva o opri.
- Ce naiba ai patit, Blair ?
Se intoarse doar ca sa dea cu ochii de Chuck Bass. Inima ii sari din piept ; tocmai sa facuse de rusine in fata celui mai groaznic om din Upper East Side. Si inca nu se putea opri din plans; il lovi cu pumnii in piept, deja isterica, dar nu intampina de la el decat o privire uimita. Nu il durea, intelese ea repede. Poate nici nu dadea suficient de tare.
- Te urasc, te urasc, te urasc! Lasa-ma in pace!
O imbratisa inainte sa mai poata sa spuna ceva ; nu era o imbratisare tandra sau una prieteneasca, mai degraba intr-un fel in care ar face-o cineva cu un nebun psihiatric. Blair cazu la pamant, si Chuck ingenunche, cu acelasi aer nepasator langa ea. Ea isi trase nasul printre lacrimi, urand faptul ca trebuia sa faca asta pe umarul lui Chuck Bass, si ramase tremurand in bratele lui.
Si apoi, inceta. Dura doar cateva minute, cu siguranta, dar in mintea ei parca trecusera ore.
- Ti-ai luat rochia invers, si pot sa-ti vad sutienul. sopti el calm, dupa ce o vazu ca nu mai plange. Blair se multumi sa taca, se aseza mai bine in bratele lui, strangandu-si rochia pe ea, si inchise ochii. Macar pentru inca putin timp nu vroia sa se gandeasca la Nate.

Nate ramase in camera si isi lua camasa pe el. Se uita in oglinda si trecu mana prin parul lui de un auriu inchis. Ofta si isi lua sacoul si iesi pe hol sa o caute. Vroia sa inceapa sa strige, dar stia ca asta nu ar fi avut niciun efect, decat cel de a face un scandal; si oricum ea nu avea de gand sa ii raspunda. Se lipi de perete si incerca sa isi retina o lacrima, dar cand isi aduse aminte de lacrimile pe care Blair le varsa acum din cauza lui nu se putu abtine. Se intoarse inapoi in sala si il vazu pe tatal sau plimbandu-se cu privirea dupa el. Zambi si se furisa printre oamenii care discutau subiecte neinteresante si isi lua un pahar de whisky care il dadu pe gat in urmatorul moment.

Serena intinse o bacnota de cinci dolari soferului si cobori din masina, infruntand frigul noptii. Isi trecu o suvita dupa ureche si isi facu curaj sa intre la acea petrecere pentru care nu era pregatita. Purta o pereche de blugi negri stramti si o camasa crem de care se saturase deja. Isi puse geanta pe umar si impinse usile cladirii. Zambi celor de la paza si merse sa o caute pe mama ei. Se uita in jur si inafara de femei in rochii elegante si barbati cu paharele pe jumatate pline in mana. Urca in lift si apasa pe butonul care o duse la etajul doi. Acolo il fazu pe tatal lui Nate, pe mama lui Blair si undeva intr-un colt chiar pe Nate. Ii intalni privirea si ii facu cu mana.
Nate ramase oarecum surprins si vru sa evite orice contact intre ea si Blair.

Blair isi descheie si ultima incheietoare a rochiei si o arunca, ramand doar in sutienul si chilotii La Perla, negru cu dantela. Ii zambi lui Chuck si lua inca o gura din sticla de cristal de vodka Ketel One, si puse ultima carte jos.
- Am pierdut. Din nou.
Abia putea articula cuvintele, asa ca inainte sa-si termine propozitia incepu sa rada. Il vedea, cumva, translucid si incetosat pe Chuck, in fata ei, si stiu ca el nu era nici pe un sfert atat de beat ca ea. Blair nu mai distingea rosu de negru - nu e de mirare ca o batea la poker. Ea ridica un deget in aer, continuand sa chicoteasca, si clatina din cap.
- Nu e corrrrect! Asa, doar eu o sa raman goaalaaa. Stiu ca asta vrei, mdeah, stiu, dar nu e coreeect!

Chuck vazu conturul pielii ei palide, linia muschilor ei bine lucrati la tenis, fiecare fir de dantela al sutienului ei. Dar vazu si privirea ei goala, rasul ei -pe cat de isteric, de atat de fals- , cum se clatina la fiecare miscare, si stiu ca n-ar fi putut s-o faca cu ea in starea asta. Se uimea pe el - si nu in bine, dar n-ar fi putut sa profite de ea intr-asa un hal.
- Haide, B. Ai dat gata o sticla. Enough is enough, nu-i asa?
Isi scoase sacoul Herrman si i-l puse pe umeri, si o intinse cu grija in pat. Cineva batu la usa.

Nate pleca din camera unde era Serena si auzi rasul isteric a lui Blair. Se indrepta spre camera de unde auzi sunetele si batu usor la usa. Nu astepta sa i se permita sa intre si dadu buzna in camera. Ramase oarecum socat cand o vazu pe Blair cu sacoul lui Chuck. Arunca o privire confuza spre Chuck.
- Mai bine nu intreb.
Se indrepta spre Blair si ii dadu sacoul lui Chuck jos, iar mai apoi observa dantela sutienului ei negru. Inchise ochii pentru un moment, incercand sa se concentreze sa nu il ia la bataie pe prietenul sau si o ridica in brate. Lua rochia si o puse pe umarul sau dupa care se indrepta spre usa. Isi intoarse privirea spre Chuck.
- Deschide-mi usa.

Blair isi simtea capul vajaind, si totul se clatina periculos de mult in jurul ei. O senzatie persistenta -pe care ea o cunostea mai bine decat oricine- o ameninta ca era la cateva miscari aproape sa vomite. Se mai imbatase de cateva ori, dar niciodata ca acum. Probabil asta era efectul suferintei.
Deschise ochii, clipind, dar apoi se simti ca luata pe sus. Isi intoarse capul si il vazu pe ... Nate? Visa? Chuck ii pusese ceva in bautura?
- Da-mi drumul. ingaima ea soptit, in locul toate tipetele si loviturile pe care ar fi vrut sa i le dea.
Nu era ca nu avea inima,sau ii era mila de el - pur si simplu era prea ametita ca sa spuna mai mult de atat.

Chuck nu schita nici o miscare, privind in ochii prietenului lui. Inca isi amintea -si el- nunta Shepard. Dupa parerea lui, Nate facuse o decizie - era doar prea las s-o accepte.
- Ai auzit-o. Da-i drumul. Orice-ai crede, nu din cauza mea e asa, si nu i-am facut nimic. Amandoi stim de ce e in halul asta.
Facu un pas spre ei, doar ca sa vada paloarea si mai alba a fetei ei.
- Asculta, omule, da-i drumul. N-o vreau pentru mine sau asa, o sa puteti vorbi amandoi cand ea se trezeste, si tu te calmezi.
Ii trecu prin minte mesajul lui Isabel.
- Blonda ta e in oras. Nici chiar Nate Archibald nu poate avea doua oase. Da-i. Drumul.

Nate se uita pierdut spre Chuck si ii mangaie parul lui Blair.
- Blonda mea? Serena?!
Incerca sa faca ca nu stie despre ce e vorba, dar nu prea reusi. Ofta, dandu-se batut.
- Da, stiu, am vazut-o. E jos. Am de gand sa o duc pe Blair sa doarma in camera ei.
Se uita din nou la usa aceea inchisa pe care ar fi preferat sa o deschida doar prin privire.
- Deci, am nevoie sa imi deschizi usa. Tu ai zis-o: discutam cand ea se trezeste. Doar nu as lasa-o aici, cu tine, jumatate dezbracata.
Ii zambi ironic si facu semn spre usa.

Doar cateva cuvinte ar fi putut s-o faca pe Blair sa le si inteleaga, nu numai sa auda suntele, si unul din ele fu rostit. Serena.
- Serena e aici? intreba ea, cu capul inca vajaind. Aici, in casa mea? Lasa-ma jos, Nate.
Incercand sa ignore cum se invarteau peretii, se dadu jos din bratele lui. Isuse, si covorul se invarte. Tremurand -de frig sau poate de frica-, nici nu mai apuca sa realizeze in ce pozitie umilitoare era, asa ca ridica capul spre cei doi baieti.
- Imi intinde careva o mana, si poate ceva sa ma si imbrac? Nu pot s-o las sa ma vada asa. Nu pot sa las pe nimeni sa ma vada asa, mai ales pe ea.

Nate o prinse pe Blair de mijloc si o stranse la pieptul lui. O duse usor in baie.
- Uite, da cu putina apa pe fata, daca vrei sa ajungi intreaga pana jos.
Ii zambi.
- Uite, Blair...legat de ce s-a intamplat mai devreme, imi pare rau, dar trebuia sa iti spun, iar ca ea este aici nu schimba cu nimic sentimentele mele pentru tine.
Ofta si ii puse rochia intr-un cuier de pe usa.
- Ti-am lasat rochia aici.
Inchise usa in urma lui si merse cu pasi rapizi spre Chuck.
- Sunt la un pas sa nu te pocnesc sa sti. Cum ai permis sa se intample asta..iti dai seama ce ar zice mama ei cand o sa vada ce s-a intamplat?
Il fulgera cu ochii sai albastri si ofta nervos.

Chuck nu se dadea dupa deviza Archibald "Fuge cat mai poti", ci dupa cea Bass. "Loveste cat mai tare". Asa ca arunca un zambet cinic, si ridica plictisit din umeri.
- Nu o meriti. De fapt, nu ma pot gandi ca meriti vreo tipa care sa ajunga asa doar ca sa uite cat ai ranit-o.
Ridica un deget, ca sa-l opreasca.
- Nu sunt ipocrit. Si eu ma joc cu ele, si eu le insel. Cu ele. Nu cu ea.

Blair ramase in genunchi, lipita de peretele din baie, tremurand din toate incheieturile. De ce facuse asta? Serena era aici? Serena ... si Nate. Era atat de greu sa uite asa ceva - probabil s-ar fi sinucis incercand sa o faca. Cinci sticle de Jack's nu ar fi fost de-ajuns sa uite asta.
La fel cum nici faptul ca Nate o adusese in baie si nu fugise in bratele Serenei nu schimba nimic. Tusi de cateva ori, incercand sa-si retina lacrimile.
Se apleca deasupra toaletei de portelan, si-si incelsta unghiile vopsite in rosu de marginea alba. Trase de cateva ori aer in piept, incercand sa se calmeze, dar apoi gustul de whiskey aparu din nou si vomita.

Nate se uita intrebator la Chuck.
- Nu ii fac nimic. I-am spus adevarul.
Se duse spre usa sa plece, dar brusc un gand ii trecu prin minte.
- Tu de unde sti de nunta din Shepard? Doar eu si Serena stim..si ea nu ti-ar fi spus nimic despre asta.

Chuck isi dadu ochii peste cap, cu un zambet batjocoritor pe buze. De-am fi toti genii.
- Si Blair stie. Ea mi-a spus.
Nu complet adevarat. Am vazut cu ochii mei, dar el n-are de unde sa stie asta. Auzi zgomotele din baie si ii indica lui Nate usa.
- Acum e timpul sa pleci.
Fara sa astepte un raspuns, dar jurandu-si ca avea sa-l pocneasca daca intra dupa el, Chuck isi dadu jos vesta eleganta, ramanand intr-o camasa alba si pantalonii negrii de smoching, si intra in baie. Ingenunche langa Blair, si ii tinu parul la spate. Cand termina, ea se lipi din nou de perete, cu rimelul si eyelinerul scurs, ca si cum ar fi plans lacrimi negre.
- De ce faci asta? il intreba soptit.
Asta ma intreb si eu. Nu stia. Poate pentru ca i-ar fi placut ca cineva sa fie acolo pentru el de fiecare data cand bause ca sa uite. Pentru o clipa, fu gata sa-i spuna asta, dar se razgandi.
- I-am promis mamei tale ca o sa am grija de tine.
Blair cea treaza, agila ca o vipera si curioasa ca o pisica, ar fi intrebat imediat care naiba era legatura. Dar fata din fata lui doar inchise ochii, iar Chuck nu se lamuri daca raspunse bine sau nu.